Pentru că-şi iubeşte foarte mult jobul şi nu mai vrea să plece niciodată de acolo, un senator din Senatul Romȃniei s-a mutat la birou.
Omul are acolo prosoape, şosete, lame de ras, chestii. De spălat, cică se spală la toaletă la Senat.
Femeile de serviciu povestesc că l-au văzut pe om ieşind de la baie de nenumărate ori, semidezbrăcat, ducînd pe umăr cîte un prosop.
Ca la mare. Sau ca la piscină.
De dormit, doarme pe cele două fotolii din biroul lui, pe care şi le uneşte aşa, şi le transformă în pat.
Tot acolo îşi primeşte şi vizitatorii.
Ȋn birouri şi-n sertare nu-şi ţine, documente, chestii importante, idei, nu-i aşa, transpuse pe hîrtie, ci chestii personale, de la deodorant la apă de toletă loţiune after-shave, d-astea.
Are chiar şi o maşină de călcat rufele.
Parcă-l şi văd dimineaţa cum îşi calcă hăinuţele, după ce a venit, trecînd, printre femeile de serviciu, de la baie.
“Bună ziua, domnu senator!”, probabil că zic ele.
“Bună ziua, doamnelor”, probabil că zice domnul senator, demn, dezbrăcat la bustul gol, cu prosopul pe umeri.
Atunci cînd îi vezi omului prea multă piele se duce de suflet toată autoritatea lui. Demnitatea lui se chirceşte umilă sub prosopul aruncat peste umăr.
Probabil că are şi papuci.
Dar să zicem “dă-o-ncolo de demnitate”.
Ȋntrebarea care mă macină pe mine este cum îşi face omul duş.
Totuşi, cîtă vreme te poţi spăla doar pe bucăţi, mai ales că e vară?
Dar chiar şi dacă n-ar fi vară, tot trebuie să te speli.
Mă întreb cît de curat e omul şi nu din punct de vedere moral ci pur igienic.
Nu mi-ar plăcea să fiu o femeie de serviciu şi să intru peste el în baie.
N-aş vrea să-l văd pe domnul senator spălîndu-se pe dinţi. de altele nici nu vreau să discut!
Vă daţi seama că, tehnic, atunci cînd vizitatorii vin la el în birou şi-i invită să ia loc pe fotoliu, îi bagă-n pat!
Asta se-ntîmplă! Oare cîtă lume o fi trecut prin, tehnic, patul domnului senator Ioan Iovescu?
Şi de ce s-a mutat domnul senator la Senat?
De ce nu-i place la hotel, că e drăguţ şi te scapă de multe treburi casnice, de la aranjatul camerei la spălat şi călcat haine?
Singura explicaţie cu adevărat validă pe care o văd eu la mutatul domnului senator la birou este că pur şi simplu îşi iubeşte atît de mult jobul, încît nu se poate despărţi de el!
Niciodată, niciodată! Dar niciodată!
Vă daţi seama că el nu întîrzie niciodată de la job iar omniprezenţa lui, sîcîitoare, agasantă, fără doar şi poate, o să-i aducă pe colegii lui pînă în pragul exasperării.
Unde-şi pune rufele la uscat? Şi le spală în chiuvetă, îmi imaginez. De mînă.
Nu ştiu cum o fi fost în armată, dar cred că nu e departe de asta.
Şi nu cred că au maşină de spălat la Senat.
De uscat probabil că şi le usucă pe geam.
Omul e foarte tare! Propun ca toţi senatorii şi deputaţii să se mute în Casa Poporulu.
Că doar d-aia-i şi zice “Casă”, nu?
Ca să se simtă oamenii ca acasă.
La ce bun să te mai duci acasă sau la hotel? Stai acolo, la birou! Ai invitaţi? Fă-le o cafea la fierbător!
La cinci, la sfîrşitul zilei de job, îi dai afară şi te faci comod pe fotoliile alea. Cool!
