Prima expediție sanitară internațională de vaccinare din lume poartă numele medicului spaniol care a organizat-o și a dus-o la îndeplinire, între anii 1803 și 1806: Francisco Javier Balmis.
În vremea aceea, virusul care făcea ravagii în lume era variola (Variola virus – avea să fie complet eradicat abia în 1980).
Variola a fost o boală infecțioasă gravă, foarte contagioasă și letală. Lăsa cicatrici pe tot corpul, iar uneori, provoca orbirea celor care îi supraviețuiau, scrie Radio România Actualități.
Primele indicii
Cu câțiva ani mai înainte, în 1796, medicul britanic de țară, Edward Jenner, a observat că persoanele care mulgeau vacile făceau o formă de variolă ușoară, datorită contactului continuu pe care îl aveau cu aceste animale.
Adică, deveneau imune la varianta severă a variolei.
A luat niște probe de pe mâinile mulgătoarei Sarah Nelmes, infectată de o vacă numită Blossom (pielea acestui animal atârnă și acum de un perete în Biblioteca Școlii de Medicină Sfântul Gheorghe din Tooting), a făcut un ser și i l-a inoculat unui copil de opt ani, James Philips.
Acesta a prezentat simptomele infectării cu variolă într-o formă ușoară.
Și alți copii inoculați cu acel ser au răspuns surprinzător de bine.
Vaccin vine de la vacă!
Jenner și-a publicat studiile despre vaccin (vaccin vine de la… vacă!) în 1798 și metoda lui s-a răspândit rapid în Europa.
Francisco Javier Balmis a tradus în spaniolă cartea francezului Jacques-Louis Moreau de la Sarthe, în care era descris cu detalii procedeul vaccinării creat de Edward Jenner.
Cinci ani după publicarea acestei descoperiri, în 1803, regele Spaniei, Carlos al IV-lea (fiica sa, infanta Maria Teresa a pierit din cauza acestei boli) sfătuit de Balmis, a autorizat organizarea unei expediții pentru a duce vaccinul peste Atlantic, în America și, ulterior, în Filipine, teritorii care făceau parte din imperiul spaniol.
Expediția avea să o conducă însuși Balmis.
Transport original
Modul în care s-a transportat vaccinul a fost foarte original. Serul rămânea activ doar cinci zile, după care își pierdea eficiența. Balmis a fost cel care a rezolvat problema: a luat cu el un număr de copii și, din cinci în cinci zile, îi inocula vaccinul altui copil. În total au fost 21 de copii orfani, între 3 și 9 ani, cei care au dus vaccinul peste ocean.
La 30 noiembrie 1803, vasul Maria Pita a pornit din portul La Coruña, avându-i la bord pe Balmis, doi medici asistenți, doi felceri, trei infirmiere, directoarea Orfelinatului din La Coruña și cei 21 de copii.
Unde a fost dus vaccinul
Misiunea a dus vaccinul în Insulele Canare, Venezuela, Columbia, Peru, Mexic, Filipine și China. Vasul transporta instrumente chirurgicale și științifice și Tratatul practic și istoric despre vaccin al lui Moreau de Sarthe (2000 de exemplare), pentru a fi distribuit comisiilor de vaccinare care urmau să se formeze.
Pe continentul american, expediția a fost plină de peripeții, dar și-a îndeplinit misiunea: aceea de a răspândi cunoștințele necesare și vaccinul de imunizare la variolă.
La 8 februarie 1805, Balmis a plecat din portul Acapulco spre Manila (Filipine) unde avea să ajungă la 15 aprilie, în același an.
Pentru vaccinarea populației indigene a primit un ajutor foarte important din partea Bisericii locale.
Aflând că vaccinul nu ajunsese în China, Balmis a cerut permisiunea de a merge la colonia portugheză din Macao, în septembrie 1805. Și, din Macao a pornit spre interiorul Chinei, unde a vaccinat locuitorii mai multor orașe, până în provincia Canton.
La întoarece, spre Spania, a vaccinat populația din insula Sfânta Elena, o posesiune engleză.
Exemplu de filantropie
Edward Jenner însuși – descoperitorul vaccinului – avea să scrie despre această expediție: „Nu cred că în analele Istoriei va exista un exemplu de filantropie mai nobil și mai cuprinzător decât acesta.”
A fost prima misiune de medicină preventivă din Istoria omenirii.
Iar acum, în 2020, Ministerul Apărării din Spania a hotărât ca dispozitivul de desfășurare militară pentru lupta împotriva pandemiei coronavirus să poarte numele de «Operațiunea Balmis».
