Acum vreo doi-trei ani, am găsit, la Valea Cascadelor, pe pătura unui țigan bătrân, un clasor cu bancnote șterpelit de cine știe unde. L-am răsfoit și am văzut, la un moment dat, o hârtie de 10 pula, moneda națională din Botswana. Cum proprietarul păturii era probabil analfabet, nu s-a uitat ce scrie pe bancnotă și mi-a vândut-o, după o scurtă negociere, pe doi lei. Până aici, nu e nimic interesant, despre banii botswanezi se fac bancuri încă din anii 90. Am luat chestia aia din clasorul țiganului și am băgat-o mecanic în portofel, lângă buletin.
După vreo două săptămâni, aterizasem la cheful unui amic de-al meu, regizor și fanfaron. Aproape uitasem de achiziția din târg. Participau la sindrofie variați artiști ratați, bețivi cu pretenții intelectuale, poeți onaniști plini de frustrări dar și trei actrițe tinere, care absolviseră de curând facultatea și credeau că le va ajuta la lansarea pe piață dacă socializează cu ăia înșirați mai sus. Gazda se dădea la ele și se lăuda cu succesele lui amoroase. Dacă stăteai să-l asculți, era cel mai dotat bărbat din București, îi căzuseră la picioare sute de fotomodele și dive de la Holywood, Bolywood și Buftea. Cele trei domnițe îl ascultau politicoase, în speranța unui rolișor, ceva. Îl suportam cu greu. Tocmai povestea cum a suit pe pereți și a produs nenumărate orgasme unei cântărețe celebre, pe care el, un cavaler discret și modest nu o poate devoala, după ce a posedat-o trei ore la foc continuu. Atunci, mi-am adus aminte de ce am în portofel și i-am copt-o: ”Băi omule, mai tare decât mine nu ești! Eu am unșpe, îți dai seama?! Rup orice fel de record. Pot arăta și demonstra!”. În timp ce prietenul regizor făcea o mutră tâmp-nedumerită, am scos bancnota, am arătat-o și am zis: ”Le am pe astea zece și pe aia din nădragi, care le și întrece. Pe aia nu o arăt decât în particular, fiindcă aici în public poate-s persoane cardiace!”. Cele trei grații au izbucnit într-o criză de râs, l-au abandonat pe macho-man și au năpădit pe mine. Până la urmă am petrecut un rest de noapte și o dimineață întreagă cu o domniță care putea să joace doar roluri de femeie slavă, datorită unui accent basarabenesc pronunțat. Undeva după prânz, fata a trebuit să plece la nu știu ce repetiție.
Pe la patru după masă, în timp ce fumam și mă gândeam satisfăcut la noaptea precedentă, mă trezesc că mă sună recordmanul care ținuse petrecerea: ”Tomiță, din cauza ta am rămas cu ochii în bec...Mi-ai făcut-o. Nu-s supărat, uite, chiar vreau să-ți propun ceva. Îți dau trei milioane pe bancnotă și pe drepturile de autor ale poantei, am văzut că a ținut, lasă-mă pe mine să o zic și nu spune că-i a ta!”
Cum eram în pană de bani, mi s-a părut că un curs valutar de 10 pula contra trei sute de lei e avantajos. I-am mai cerut și un bonus de trei beri când ne-am văzut să perfectăm tranzacția.
De ce mi-am adus aminte întâmplarea de mai sus? Acum câteva zile, scotocind printr-un dulap, am dat peste o geacă pe care nu am mai purtat-o de când am fost acum multă vreme, la Londra. Într-un buzunar am găsit mai mult mărunțiș englezesc, monede de 5 pence (se citește pens). Ce ar fi ca atunci când apare o oportunitate să pretind că am 11 penis? Oricum, ar fi mai puțin vulgar decât cu banii botswanezilor...
