Pentru sănătate, noroc, se postesc cele trei zile care sunt de post ale săptămânii, dar pentru duşmani, sâmbăta sau duminica. Duminica se posteşte pentru duşmani, fără a mânca nimic, dar e mare păcat. Pentru duşmani se posteşte şi marţea. Pentru duşmani, la lună nouă, marţi, să plăteşti liturghie, dar să nu fie omul nimic de vină, căci atunci cade asupra lui.
Să ai un duşman de moarte, dar dacă posteşti marţele ce cad înaintea sărbătoarelor cele mari, trebuie să-l culci (omori). Dar cum să posteşti? Să nu mănânce până la asfinţitul soarelui nime, nimic în casă: nici mâţă, nici vită, nici om, şi toţi să postească.
Aşa a făcut o femeie un an de zile, că o bătea tare bărbatul său – să fi lucrat cât de mult, şi ea nu mai avea la dânsul dreptate. Seara, după ce asfinţea soarele, aprindea 8 lumânări: 2 pe prag, 2 în fundul casei şi câte două în celelalte două părţi de casă şi tot timpul cât ardeau lumânările bătea mătănii şi făcea rugăciuni – iar la anul, bărbatul ei a murit.
În Mihalcea, se postesc trei zile la începutul luminei, nu de-a rândul, ci vineri, miercuri şi iar vineri. Postitoarea se dezbracă şi se despleteşte, să nu ştie nimene, iar seara încheie ca mai sus, şi pân’ în scurt, se arată pedeapsa lui Dumnezeu asupra duşmanului.
Zice că e păcat, dar ce să faci alta, când el îţi face necontenit rău, doar nu-i lua piatra să-i dai în cap, căci te-or închide – numai cât la Dumnezeu să te rogi, ca să-l dobori. Afară de post, asupra duşmanilor se ceteşte şi „psaltirea”.
Plăteşti de-ţi citeşte o psaltire sau mai multe, pân’ la 12. Dar mai ales să-ţi citească „psaltirea neagră” miercuri sau vineri noaptea, cu lumânarea înturnată în jos, să picure în apă şi, pân’ la 9 zile, îl culci cum l-ai culca cu coasa.
Dacă îţi face cineva într-una rău şi te amărăşte, îţi face nenorociri, pagube, dacă posteşti postul timp de o lună, trebuie să-l pedepsească. Dacă e aşa de la Dumnezeu, atunci nu se întâmplă nimănui nimică, se trece aşa.
Posteşti într-o lună 9 zile şi începi cu cea dintâi duminincă, când e lună nouă, pe urmă laşi o zi şi posteşti marţi, apoi a treia zi joi, sâmbătă, luni, miercuri, vineri, duminică şi marţi – până se împlinesc 9 zile.
Zilele pe care le-ai postit fiecare îmblă după dânsul şi trebuie să-l nimicească. Marţi e năpaste, joia altăceva, aşa fiecare – că el nu rămâne nepedepsit. Povestitoarea spune că ea a postit două luni asupra unui om, care îi făcea multe supărări şi necazuri, dară a treia n-a mai postit, căci, când au început a-i muri copiii şi când a văzut că-i moare şi femeia, s-a spăriat ea singură şi s-a oprit.
Un alt post pentru duşmani e acesta: să posteşti la 7 luni nouă, tot ziua cea dintâi, în care se primeşte lumina, fără a mânca nimic, şi Dumnezeu cu acela în scurt timp trebuie să facă capătul.