Se duc lumânări la biserică și se pun la icoane (general). Se iau trei lumânări și, în ziua de Sf. Sava (5 decembrie), rudele bolnavului le duc la biserică și le pun „în credință” la o icoană a Sf. Sava sau a altui sfânt și le lasă să ardă o bucată de vreme, cât ține slujba la biserică. Lumânările trebuie să fie de ceară curată.
După aceea le duc acasă și, când bolnavul de lingoare aiurează și cere de băut, se aprinde una din lumânări și apoi celelalte două sunt aprinse de la cea dintâi și se picură câte 3 picături în apă. Din această apă i se dau bolnavului câte 3 înghițituri, iar cu restul îl spală. Picăturile de ceară se pun apoi sub căpătâiul bolnavului.
Se aprinde o candelă în fața Icoanei Maicii Domnului, la biserică (general). Se spală Icoana Maicii Domnului – zugrăvită pe sticlă – cu apă de la Bobotează și i se dă să bea celui bolnav de ochi.
Se spală copilul bolnav de epilepsie cu agheazmă „de la 3 case cununate”. Se unge bolnavul cu agheazma făcută în ziua de Izvorul Tămăduirii (vineri după Paști). Se pune agheazmă în prima scăldătoare a copilului, ca să nu se apropie de el duhurile necurate.
De „fălcariță”, se descântă bolnavului cu untdelemn luat din candela Maicii Domnului. Se descântă de „Iele” cu cruce, cu tămâie și cu agheazmă. Tot cu crucea și cu tămâie (de la Bobotează) se descântă de „brâncă” și de „întâlnitură”.
De „poceală”, bolnavul sărută de 27 de ori crucea cu care i s-a descântat. Se descântă cu crucea și pentru „izdat”, „întâmpinat” și „poceală”, boli „în care necuratul lucrează direct asupra bolnavului”. Descântecul de „muma pădurii” se face cu o cruce, o lumânare și un ciob cu tămâie, aprinsă cu lemn din dosul unei cruci de la hotare.
