Fetele se spală pe cap înainte de ziuă și nu ies până nu s-au lăut, înainte de a-și scoate Sân-Toader caii la pășune, ca să nu le pască aceștia părul peste an. Ele se roagă „să le crească cosițele ca coadele iepelor”. Tot astfel fac și flăcăii, rugându-se „să le crească pletele ca coamele cailor”. În lăutoare se pune stroh (ogrinji), adică scuturătură de fân din ieslea cailor sau a vitelor, și iarbă-mare.
Încă de la nașterea copilului, e obiceiul, în Bucovina, să se dea moașei un fuior rășchirat, ca să-i crească mucuțului părul lung și frumos ca fuiorul. Mai târziu, mamele, după ce și-au lăut copilele și le-au pieptănat, le împletesc coada și, trăgându-le de păr, zic: „Toadere, Sân-Toadere,/Dă coadă (sau cosiță) fetei/Cât coada iepei”
După ce s-au lăut și s-au pieptănat, bărbații își retează pletele și puțin din părul de la frunte, iar fetele retează puțin vârful cozilor. Părul tăiat îl pun într-o scorbură de răchită, ca să le crească părul iute ca crengile răchitei și să nu-i doară capul peste an.
În Banat, fetele se duc în noaptea de Sân-Toader în pădure, culeg rădăcini de iarbă-mare pe care le fierb și se spală cu leșia lor pe cap. După aceea, cu ochii închiși, se șterg și, cu părul despletit, se duc în grajd unde trag calul, boul sau vaca de coadă, urându-și să le crească și lor părul cât coada acestor animale. Se feresc însă a se uita în jos, ca nu cumva să zărească o pisică, un câine sau o găină, că atunci le-ar rămânea părul scurt ca și cozile acestora sau le-ar cădea părul, ori ar avea dureri de cap.
Se recomandă fetelor, dacă vor să le crească părul, să fure cânepa din ogor și frunze de nuc de la altă casă, fără să fie văzute, și să le bage în apa cu care se spală pe cap.
Dacă fetele dau cu salcie pe păr în ziua de Florii, le crește părul. Cine are păr mic, să mănânce splină de porc, că-i crește păarul.
