Părul, podoabă de preţ pentru unii, pentru alţii (cu chelie) doar dulce amintire, dă, în tradiţia populară, tot felul de indicaţii şi interpretări asupra caracterului şi asupra viitorului posesorului său. Cum avem grijă de el şi ce “mesaje” ne transmite aflăm din oralitatea populară, coborâtă în negura vremii.
Să nu mănânce semințe din tivgă, că-i rămâne capul luciu ca o tivgă. Femeia sau fata să nu-și spele capul dinaintea unui bărbat.
Fata să nu-și pună o pălărie de bărbat în cap, că-i cade părul. Dacă apucă însă s-o pună pe cap, din neștiință, s-o scuipe în fund și s-o zvârle jos repede.
Când s-a sfârșit pânza de țesut și se taie de pe război, toate femeile care se află atunci în acea odaie trebuie să-și acopere capul cu basmale, căci altfel „li se paște (li se taie) părul”.
Să nu pună nimeni site în cap, că-i cade părul. Fetele să nu mănânce despletite, că le cade părul. Femeia să nu vină de la mort cu părul despletit, că-i cade părul.
Fata să nu lingă lingura, nici să mănânce din oală, că se va mărita cu un bărbat pleșuv. Nici femeia însărcinată să nu mănânce din oală sau să pătulească mămăliga, căci copilul ce se va naște va fi fără pic de păr pe cap.
Părul creț e frumos la copii. Femeia însărcinată, dacă va culege în poală talași de la rindea, va face copilul cu părul creț. Dacă i se încrețește copilei părul de la ceafă, va mai căpăta surori. Se crede că oamenii cu părul creț sunt mari mincinoși. Despre oamenii al căror păr din creștetul capului stă drept, se zice că sunt răi.
Dacă părul cuiva e așezat astfel încât are „două învârtecușuri” sau „doi colaci” în creștetul capului, adică părul răsucit în două direcții deosebite, ca și când ar avea două creștete, va avea două cununii, adică se va însura sau se va mărita de două ori.
