Dacă un copil cască des, e semn că e deocheat. Dacă o babă descântă cuiva de deochi sau de moroi și ea începe să caște în timp ce rostește descântecul, e semn de netăgăduit că bolnavul e deocheat sau are să moară. Cu cât descântătoarea cască mai mult, cu atât vindecarea bolnavului e mai sigură.
O credință foarte răspândită la noi e: dacă sughiți, te pomenește cineva sau te doresc prietenii. Dacă te gândești la persoana care ți-a provocat în felul acesta sughițul, atunci îți trece.
Alții înșiră pe rând numele rudelor, prietenilor sau cunoscuților și sughițul încetează când se rostește numele aceluia care te-a pomenit.
Se întâmplă însă ca sughițul să nu treacă ușor. De aceea trebuie speriat omul și îndată se oprește sughițul. E o credință generală la noi și la alte popoare.
Îl minte pe cel ce sughite sau îl acuză pe nedrept de a fi comis ceva. I se dă să bea câteva înghițituri de apă pe nerăsuflate.
Cine sughite, trebuie să înghită dintr-o dată o bucățică de gheață, de mărimea unui ou de vrabie. Sau se dă să se bea ceai de izmă broștească.
Tot așa la ruteni, se recomandă câteva picături de rachiu de izmă creață pe o bucățică de zahăr și o înghițitură de apă.
În Bucovina se crede că e bine să smulgi un fir de păar din geană, ca să-ți treacă sughițul.
