Pânea ce o uiţi în cuptor să n-o mănânci sau mâncarea uitată în vatră, căci uită oamenii de tine. Astfel de pâne se strânge pentru farmece, se dă la fete; ca să le uite lumea şi să nu se mărite, se dă la vite, când prea mult se alungă; se dă în băutură la beţivi, ca să uite de rachiu. În Mihalcea, se spune că cine uită pânea în cuptor moare. Femeia îngreunată să nu mănânce de după foc, căci îi iese copilul tâlhar. Fără să vrea, fură ce vede cu ochii.
Îndată ce scoţi pânea, să arunci lemne în cuptor, ca să ai pe ceea lume scară de suit la ceri. În Mihalcea, pun lemnele ca să aibă aibă punte peste o apă mare pe ceea lume; unii spun că peste iad, căci fiecare suflet trebuie să meagă să vadă cum e în rai şi cum e în iad. În Siret, spun că pentru roada câmpului. În Botoşani, pentru ca să nu rămâie cuptorul gol, să-i laşi ceva. În Hălăceni, ca să nu şeze pe ceea lume cu gura căscată.
Pânea tare blastămă pe aceea ce nu ştie s-o lucreze, poate e nefrământată, arsă sau crudă. Ea atunci zice: „Din toate relele am scăpat, dar de mâna cea rea n-am scăpat”. A scăpat de grindină, de secetă, în scurt de toate prin câte trece pânea până ce e gata. Când lucrezi ceva şi vine altul de te întreabă ce faci şi nu voieşti să-i spui ce anume, zici: „Boţ m-a făcut mama, boţ fac şi eu!”
Despre o femeie ce a trăit cu mulţi bărbaţi şi vice-versa, se zice că: „A mâncat pâne din mai multe cuptoare!” Tot astfel se zice şi despre cineva care a îmblat mult. Un tânăr se ruga la tatăl său să-l lase s-o ia pe aceea care îi place. „Ia-o, a zis el, căci şi eu ceea ce nu-mi place nu mănânc”.
Fata căreia îi place să mănânce pâne vârtoasă şi coajă de pe ceaun, când se mărită, are bărbat sănătos şi voinic, iar care mănâncă numai pâne proaspătă şi moale are bărbat slab. În Camina, miresele ce nu se ştiu de treabă roagă pe druştele ce au cusut cununa să înfigă acele cu care au cusut, cu urechea în jos şi vârful în sus, în colacii de cununie dedesubt, pentru ca să n-aibă mirele nici o putere.
În Botoşani, când se naşte copilul, îl bat cu o bucată de pâne peste gură, să fie bun. „Azima coaptă, buni oaspeţi aşteaptă”, se zice despre o fată stătută, care capătă un noroc bun. Când fata se mărită şi nu se mai gândeşte la părinţi, se zice: „Ţi-i degeaba, odată ce s-a tăiat felia de la pâne sau de la mămăligă, mai poţi s-o lipeşti la loc, să fie cum a fost?”
Despre un om bun se spune că e ca „pânea caldă”. Un om de origine proastă se spune că e „mălai crăpat”. „A prins mămăliga coajă”, se zice despre un obraznic fudul, care din nimic a ajuns ceva. „Ia, o mămăligă crudă”, se zice despre un om ce n-are vrednicie, un păcătos. Când nu mai poţi să mergi cu un lucru sau cu un interes mai departe, se zice că „ai pus-o de mămăligă”.
Marginea pânei se cuvine s-o mănânce gospodina de casă, pentru cinste şi dragoste. Femeia ce mănâncă marginea e iubită de bărbaţi. În Mihalcea, mănâncă fetele marginea, să se bată flăcăii după dânsele, cum se bat ele după margine. Tot pentru aceasta se mănâncă şi răsăturile de pe căldare, când rad mămăliga, după ce se răstoarnă.
