Sarea e mana lui Dumnezeu. Sarea e dreptatea, Sfânta sare e Sfânta dreptate. Sare, dacă furi de la o casă, ai luat dulceaţa, ai luat folosul din casă. Acel ce vrea să-ţi ia sporiul din casă vine lunea sau în zi de sec de ia sare şi apoi nu mai ai spori, merge la el. De aceea nu e bine să dai lunea nimic. Cine ştie să desfacă desface în zile de frupt şi vine înapoi.
Sare, dacă-ţi fură de la vite, pot muri toate; e pricaz, îţi face între vite rău. Ori de la oi de fură sare, sunt duse toate. Dacă ţi-a furat cineva din sare ori altceva, ţi-a făcut pricaz; ia şi-i dă aceluia pâne şi sare, că nici liturghie la biserică nu trebuie să dai; şi nu se mai alege nimic de capul lui. Pricaz mare să face la gospodărie, dacă-ţi fură cineva din sare sau ou, îndată ai pagubă între vite sau în casă ceva.
Sunt oameni care anume îţi fură, dară dacă dai degrabă că ţi-a furat şi ştii, nu-ţi strică nimică. Povestitoarei i-a furat o vecină sare şi i-a pierit un bou. Ba, eu aş vrea să-mi fure cineva din sare, că de acela nu se alege nimic şi mie îmi merge foarte bine! Sare de-ţi fură cineva, îţi ia răul din casă! Dacă împrumuţi de la cineva sare, să i-o dai înapoi, căci ţi-i viaţa sărată.
În Broscăuţi, lângă Mihalcea, tare se păzesc, când împrumută sare, ca să deie mai mult înapoi, să nu le strice pe urmă. Când o femeie îţi toarce şi nu i-ai plătit bine, să-i dai sare. La tors întotdeauna se dă sare, pentru câtă putere i s-a dus femeii îmbălând tortul, căci altfel ai păcat.
Sare cine ţi-a fura, e pentru acela pricaz; 7 ani nu se poate prinde la nimică şi, până ce n-a fura, n-a mânca. Sare cine fură, nocrocul celuia e ca sarea, amu-l vezi şi amu nu se ştie ce s-a făcut. Tot aşa, cine fură oul, scade ca oul. Sare cine fură, sarea îl descoperă că a furat. Sare e tare păcat a fura, că ea una cu pânea merge. Dacă furi sare, nu e bine în casă, căci sarea nu poate fără pâne şi pânea fără sare.
Când ştii că îţi trimite cineva farmeci, îţi face rău, nimica alta să nu-i dai decât pâne şi sare; taie o felie şi-o sară şi i-o dai. Mai mult nu-ţi trebuie. Care-ţi e duşman niciodată nu-ţi va mânca în casă, nu-ţi mănâncă pânea şi sarea, căci simţeşte că ţi-e rău şi se teme, caci dacă va mânca, va cădea pe dânsul. Ca pânea şi sarea nu-i alta în lume, care să pedepsească pe cel vinovat; pe cel nevinovat nu!
Dacă îţi vine o broască în casă, să nu-i faci nimică. Dă-i pâne şi sare şi se duce cu fuga pe capul celui ce a trimis-o, cu ceea ce ţi-a vrut el ţie. Când huieşte focul, te vorbesc duşmanii de rău, presură atunci iute sare pe foc şi ei vor face puşchea.
Când îţi trimite cineva pe necuratul, să te necăjească noaptea prin somn, să presuri pragurile cu sare sfinţită, că nu se mai poate apropia. Sare să pui în papuc, că nu se prind farmecele. Noaptea e bine să steie sarea pe fereastră, căci dormi bine şi nu se apropie nici un rău.