Trei oameni s-au fost apucat de arat; dar până atunci nu se arase, nici semănase. Dau ei în dreapta, dau ei în stânga, dar tot pe loc stau, n-aveau nici un spor. Vine Dumnezeu. „Da ce sămănaţi aice?” „Noi singuri nu ştim ce, căci sămânţă n-avem!” „Luaţi o mână de gunoi şi presuraţi şi la trei zile veniţi să videţi!”
Ei au făcut aşa, dar nu le venea a crede că va ajuta ceva. Au întrebat însă pe Dumnezeu că, dacă vor ara, unde să puie plugurile? „Ia, acolo pe deal!”, a zis Dumnezeu. (Până atunci pluguri nu fusese). Când au venit la trei zile, au găsit nişte păpuşoi foarte frumos.
Caută plugurile să mai are. Nu-s nicăieri. Dumnezeu le-a fost luat şi le-a pus în ceri şi de atunci stă plugul, pe care-l vedem noi acolo (constelaţia Orion). Iată vine un moşneag şi-i întreabă – era Dumnezeu şi vroia să audă cum vor vorbi.
„Aveţi pâne frumoasă?” „Avem, mulţumim lui Dumnezeu!”, zic ei. „Bine, dar învăţaţi-vă a vă ruga şi a mulţămi lui Dumnezeu şi va fi bine şi vă va da tot ce-ţi cere de la el”. De atunci oamenii cred în Dumnezeu şi se roagă. Dumnezeu le-a dat pluguri , iară acelea au rămas de pomenire în ceri.
Dumnezeu, după ce a făcut pământul, a trimis semănători să are şi să samene. Le-a dat grâu, secară, ovăz, în fine, de toate sămânţurile cele bune. Dumnezeu a vrut ca grâul şi toate pânele să fie curate, preacurate, să nu fie nici o buruiană într-însele; şi le-a spus la semănători: „Voi dacă veţi ara şi semăna, să nu cumva să vă culcaţi şi să dormiţi!”.
Dar ei n-au ascultat ce le-a spus Dumnezeu şi s-au culcat şi-au adormit. Atunci „Detuna-l-ar” a venit şi-a aruncat prin sămănături seminţari de-a lui: măzeriche, neghină, oset (pălămidă). Când s-au trezit ei, văd că au răsărit printre grâu toate buruienile.
S-apucă să le plivească, dar iată vine Dumnezeu. „Ce-aţi făcut, zice Dumnezeu, aşa-i că n-aţi ascultat ce v-am spus şi „Detuna-l-ar” a sămănat şi el buruienile lui? Lăsaţi, nu mai pliviţi, căci cu cele rele scoateţi şi cele bune, lăsaţi de acum aşa!”
„Eu, zice Dumnezeu, de aceea v-am spus să nu dormiţi, că am vrut să samăn să crească pânile curate, pentru ca şi oamenii să fie curaţi, dar de-amu nu să mai poate să fie curaţi, vor fi amestecaţi!”
Şi de aceea unii oameni sunt aşa buni ca grâul, iar alţii au fire rea ca neghina. Că oamenii au răsărit din pământ odată cu grâul, când a sămănat Dumnezeu. Pesemne, acei ce au semănat erau sfinţi trimişi de Dumnezeu. (Autor Elena Niculiţă-Voronca)
