Dacă Cel de Sus ar fi avut mai multă îngăduinţă cu robul său, Ioan Gyuri Pascu ar fi împlinit astăzi 60 de ani. Şi ar fi meritat să ajungă să-şi sărbătorească ziua, căci, pe lângă recunoscutele sale calităţi de polivalent om al scenei, avea un suflet extrem de sensibil şi generos, a cărui vibraţie atingea pe oricine, fie că-i era apropiat sau nu. Am făcut armata împreună ( la trupă) şi, apoi, viaţa ne-a dat de mai multe ori ocazia să ne întâlnim. Iată ce scriam, în 2016, de ziua lui. Postez cele de mai jos în memoria celui ce a fost omul, artistul şi prietenul Ioan Gyuri Pascu.
“Cel mai îndrăgit personaj al grupului Divertis, spiridușul din cărțile de povești ale copiilor, trubadurul fetelor, ovaționatul sălilor de concerte cu trupa sa The Blue Workers, actorul care „joacă roluri mici, în filme mari”, Ioan Gyuri Pascu și-a dorit de mic copil să urce pe scenă și să bucure lumea. Și-a reușit, căci până azi, în țara asta mare, puțini sunt cei care să nu fi auzit și să nu-l fi iubit pe Gyuri.
S-a născut la 31 august 1961, în Agnita, județul Sibiu, din tată român-ortodox și mamă catolică, pe jumătate unguroaică, un sfert poloneză și un sfert slovacă, iar până la plecarea de acasă , pe la 19 ani, a vorbit în permanență părinților cu „dumneavoastră”. Fiind cel mai mic dintre frați, a fost și cel mai răsfățat și alintat, strângând toate pupăturile și drăgălășeniile dăruite de familie și neamuri.
Începe să studieze pianul la vârsta de nouă ani și cântă în corul școlii cu voce de soprană. Învață să cânte singur la chitară și tobe și, între anii 1978-1980, se alătură formației Trandafirii Negri, cu care cântă la nunți și la diferie alte manifestații. După liceu, dă examen de admitere la Facultatea de Teatru din Târgu-Mureș și pică.
În 1980, face armata „la trupă” la o unitate de transmisiuni din Buzău. Aici, întâlnește alți tineri pasionați de muzică, viitori studenți ce executau stagiul militar la „termen redus”, și încropesc o trupă, „Fundal”, cu care participă și câștigă o secțiune a festivalului „Cântarea României”, el fiind solistul vocal și tobarul trupei.
Pe lângă cover-uri gen „Roll Over Beethoven”, Gyuri își cântă și piesa „Melancolie”, compusă în 1979. După armată, trupa mai concertează, o vreme, în București, dar fără Gyuri, fiindcă ceilalți membri vroiau să imprime formației o tentă new wave (a la Police), iar Gyuri opta pentru piese mai melodioase, cu influențe reggae.
În 1984 intră la Facultatea de Litere din Cluj, iar în 1987 este cooptat în grupul Divertis. De aici încolo drumurile îi sunt larg deschise, iar activitatea culturală devine polivalentă. După revoluție, scoate peste 10 albume de muzică, lansează șase cărți (patru de spiritualitate și două pentru copii), joacă în peste 10 filme (mai toate prezente la Festivalul de la Cannes), și rolul lui Cadâr din piesa de teatru Tache, Ianke și Cadâr, cu mare succes la public.
Și când toate păreau așezate pe o pantă ascendentă, în 2010, viața (mama ei de viață!, vorba lui Noica) vine și strică cu un ton o simfonie existențială ce suna perfect, dând peste cap toată munca de până atunci a „dirijorului”: Gyuri Pascu suferă un atac cerebral. Se reface, după un an reintră în Divertis, își continuă activitatea muzicală și seriile de concerte, însă se retrage „în carapace”, nemaifiind, parcă, același om de lume.
Însă tot viața (mama ei de viață!) îl aduce astăzi la momentul unde serbează împlinirea vârstei de 55 de ani. Să-i urăm încă pe atâția ani trăiți, sănătate, bucurii și să ne fericească pe mai departe cu umorul său, cu vocea sa minunată, cu talentul său uriaș. La mulți ani, Gyuri!”
A fost ultima urare de “la mulţi ani”. Cu el, timpul n-a mai avut răbdare. Murea peste numai aproape o lună de la ultima aniversare, pe data de 26 septembrie 2016. Dumnezeu să te odihnească, Gyuri!
