Ieri, buletinul meteo anunţa pentru miezul nopţii ploaie şi rafale puternice de vânt. Era ultima seară a Festivalului Smart Folk You! Florian Pittiş, ediţia a XIII-a, şi nimeni n-ar fi dorit ca acest (prezumntiv) impediment să strice bucuria spectacolului, chiar dacă, vorba lui Moţu, „ploaia care va veni le va potopi pe toate”.
Spre seară, însă, briza mării nu mai exista, zmeiele zăceau leşinate la pământ, steagurile nu mai fluturau, tricourile se lipeau de piele, o zăpuşeală apăsătoare năclăia aerul aproape irespirabil. Cu toate astea, zeci de grupuri de tineri îşi aduseseră pledurile şi saltelele în faţa scenei de la Folk You, aşteptând cuminţi să înceapă cântarea. Şi, pe la 19.15, începe...
Primul care urcă pe scenă este Walter Ghicolescu, un folk-ist „de rasă”, care cântă piese compuse pe versurile poetului Adrian Păunescu, cele mai mute dintre ele fiind de pe noul său album intitulat „A de la Păunescu”. Cu vădită simţire şi vizibilă emoţie interpretează „Telefon peste moarte”, „Dacă mâine ar începe lumea” ori „Noapte de adio”.
La final, iniţiatic, ca într-un schimb de ştafetă între generaţii, îl invită alături pe micuţul (cam zece ani să aibă!) David Gojkovic, un puşti talentat, jumătate sârb-jumătate român, care ia voiniceşte chitara în mână şi începe un rock’n’roll adaptat pe versuri specifice vârstei lui. Cei prezenţi îi aplaudă talentul, curajul, dezinvoltura şi muzicalitatea.
Ora 19.45 Veseli, ca de fiecare dată, cu o muzică senină, plăcută, necomplicată, uşor de ţinut minte (mai ales refrenul), cei de la Folk Frate sunt primii care încălzesc atmosfera, mai mult decât căldura de afară! Au partea feminină de partea lor, cu atât mai mult cu cât piesele fetelor le sunt adresate: „Alejandra”, „Doar în ochii tăi încape cerul”, etc. Versurile jucăuşe au în ele atâta „orez” că îţi poţi grava toată dragostea pe boabele albe.
Ora 20.30 Urmează Andrei Păunescu şi trupa Totuşi, cu o nouă repriză de muzică din vremea celei mai mari şi mai îndelungate manifestări cultural-artistice, Cenaclul Flacăra. Melodiile, pe versurile marelui poet Adrian Păuneascu, reînviate şi remodelate de vocile lui Andrei şi Mariei, sunt cântate parcă mai pătimaş decât variantele lor originale.
Se începe cu o piesă plină de emoţie „Amor cubist”, unde sufletul „e tot mahala”, apoi cu o alta militantă: „Iobag la patron, iobag la stat”. Se trece la zone geografice, spre extazul publicului, şi se cântă piese de angajament pentru fiecare regiune în parte: Moldova, Ardealul, Oltenia şi Ţara Românească.Evident că nu lipesec „Treceţi batalioane române Carpaţii” şi „Noi suntem români”.
Ora 21.20 Adrian Naidin (cel care are o emisiune la radio Smart FM intitulată „Antitristul”) surprinde asistenţa la modul cel mai înalt cu muzica sa ce reactualizează vechi melodii populare româneşti. Acompaniindu-se cu un violoncel (instrument mai puţin obişnuit în orchestrele populare), cu o voce cu spectru larg, Adrian demonstrează că muzica tradiţională veche este un filon de aur inepuizabil care poate fi felurit exploatat.
Începe cu „Cântă cucul, bată-l vina!” şi marea de oameni adunată în faţa scenei cântă la unison cu el, trece la balade vechi şi toţi îi urmează fredonând, îşi aminteşte de timpurile pe când era la Phoenix şi cântă „Strunga”, apoi, ca într-un descântec, invocă „Păpărugă-rugă”...
Urcă pe scenă Marius Tucă şi Marius Manole cu o prezentare haioasă a trupei lui Damian Drăghici, Marius Tucă promiţând totodată celor prezenţi că anul viitor Folk You va reveni la vechea locaţie de lângă mare. Încheie spunând: „suntem Smart FM, suntem Folk You, iar voi sunteţi mişcarea de rezistenţă!”
În mare vervă, Damian comunică cu publicul, cântă „Ciocârlia” la nai, şi-o invită în scenă pe Maria Răducanu, care începe cu „Un ţigan avea o casă”. După minirecitalul acesteia este invitat Ionel Tudorache, care animă asistenţa cu „Mi s-a rupt căruţa-n drum”, „La Chilia în port” şi „Şaraiman”
Ora 22.45 Cântă cei de la The Motans un rock mai liniştit, mai cuminte, în comparaţie cu Kempes şi băieţii lui care pun totul în mişcare. Cu vocea lui amplă, sonoră, înaltă, cu acea ştiinţă de-a capta publicul, cu piese în forţă, grele, de hard rock adevărat, Kempes domină scena şi pe cei prezenţi, care-l cheamă de două ori la bis.
După Kempes urmează cei de Byron care, din nou, mai domolesc puţin atmosfera. Un vât din ce în ce mai nervos ridică nisipul fin în aer care intră peste tot: în păr, pe sub haine, în gură, în instrumentele de pe scenă. Prognozata ploaie dă semne că se apropie.
Revin cei doi Marius (Tucă şi Manole) să prezinte trupa Taxi, să reafirme „Suntem Smart FM, suntem Folk You, sunteţi mişcarea de rezistenţă!” şi să ameninţe, în glumă, că, chiar dacă vine ploaia, „Nimeni nu pleacă! Pe cel care pleacă îl omor cu mâna mea!”
Ora 1.50 Pentru a se evita accidentele care ar fi fost create de intensitatea vântului, se coboară scena cu câţiva metri. Intră Dan Teodorescu şi cântă, în maniera-i binecunoscută, o piesă spumoasă despre cum îl amăgeşte Soroş c-o să-l plătească pentru fiecare manifestaţie de stradă la care a participat.
I se adaugă ceilalţi membri Taxi şi începe nebunia cu „Criogenia salvează România”. După o oră şi ceva de cântare, pe final, toţi au fost salvaţi, deoarece ploaia a ocolit Vama. Rămân însă vii, ca în fiecare an, ca la fiecare Flok You, versurile şi muzica lui Pittiş: „ploaia care va veni, le va potopi pe toate!” Rămas bun, Vama Veche!
