Alaturi de Nicu Vladimir si Vali Sterian, Horia Stoicanu a fost cel mai vertical si autentic reprezentant al folkului romanesc.
Nascut pe 29 septembrie 1949, la Bucuresti, Horia a fost un compozitor, textier, solist vocal si instrumentist (chitara) roman, reprezentant al generatiei care a pus bazele miscarii folk din Romania (alaturi de artisti precum Nicu Vladimir, Doru Stanculescu, Mircea Vintila, Dorin Liviu Zaharia, Vali Sterian sau Mircea Florian ). De-a lungul timpului, sustine concerte in Club A, Club Z, Cenaclul „Amfiteatru”, Cenaclul „Flacara”, Cenaclul „Columna”, Serile Costinesti, Tabara de Muzica Folk de la Calafat, Festivalul „Poarta Sarutului” Tg. Jiu, s.a. Compune pentru el insusi si pentru alti colegi de breasla in maniera integrala (muzica si text). Imbogateste repertoriul trupei Pasarea Colibri si al interpretului Mircea Vintila cu numeroase piese ce au devenit adevarate hituri.Este absolvent al Facultatii de Litere din cadrul Universitatii Bucuresti, promotia 1975. Filolog ca formatie, se manifesta si ca traducator, publicist, critic muzical s.a.
În 1990, în timpul evenimentelor din Piața Universității publică articole politice în ziarul „Dreptatea”. Traduce „Războiul iudaic” de Flavius Iosephus, publicat în foileton, fragmentar, în anul 1991 de revista „Convorbiri literare și critice”. În 1993 finalizează, împreuna cu traducătoarea Alexandra Cipăianu Hendartono lucrarea „Lirica indoneziană: Succint expozeu general asupra Indoneziei și traduceri” (Editura: Polidor, 1993) semnând de asemenea prefața. Realizează traducerea și adaptarea în limba română modernă a capodoperei cantemirene „Istoria ieroglifică” (Editura Alma-Tip, București, 2001, prefață Mircea Coloșenco). Publică articole de critică muzicală în presa online, precum și pe blogul personal.
Pasiunea pentru muzica se dezvolta inca din copilarie. Studiaza pianul si chitara de la varsta de 15 ani. Debuteaza oficial ca solist folk in anul 1975 in cadrul unui spectacol muzical pe scena Teatrului Ion Creanga, Bucuresti. In anul 1982 colaboreaza cu Teatrul de Comedie Bucuresti, semnand muzica spectacolului "Sentimental Tango" de Teodor Mazilu (R.: Alexandru Colpacci; in distributie: Stela Popescu, Vasilica Tastaman, Iarina Demian). In anul 1990, participa la evenimentele din Piata Universitatii si compune piesa „Democrati, fiti cu totii frati!”, difuzata de la balcon. Concepe, alaturi de Paul Nanca si Mircea Vintila, albumul colectiv „Din darul magilor, vol. I”. Ideea titlului ii apartine si este prezent pe acest material cu piesele “De Ajun” si „Ce copil e mama mea”.
„Important pentru noi era că ne puteam manifesta cu o chitară și voce (că n-aveam alte mijloace), revendicându-ne de la diferite celebrități, fără ca asta să însemne că noi credeam în ele, în tezele lor... Eu n-am crezut în Dylan și în pacifismului lui, mă lăsau rece; de fapt, noi eram americanofili, eram împotriva războiului din Vietnam, cu o condiție: să-l câștige americanii mai repede, asta era teza noastră aici. Aveam doar voce, imaginație melodică și ceva cuvinte în cap, cu care să ne pronunțăm. Această revendicare - punctuală, de la o vedetă folk sau pop - era un subterfugiu să căpătăm legitimitate. Compuneam chiar în genul beat, melodic vorbind, pentru că folkul a fost mereu foarte divers. Uite genul «Flacăra», de pildă: un folk amărât, de stepă - multe melodii le-am auzit prin tramvaie, cântate de cerșetori -, care-mi displăcea total (fără nerv sau atac, fără sânge). Era o pomanageală, așa, sau era discurs pur politic, care normal că nu mă interesa. Deci aici a fost o linie mai dură, care se pare că a avut și ceva talent. Mai târziu, noi ne-am dezvoltat linia proprie (la alegerea sau compunerea textelor, la maniera de armonizare și imaginația melodică – pe care fiecare și-a condus-o conform culturii muzicale pe care reușise să o înmagazineze).” (Horia Stoicanu)
In 1997 initiaza “Gruparea Gemina”, cu scopuri meloterapeutice si de solidaritate sociala. Apare pe discurile de colectie "Cenaclul Flacara" (vol. 4 si 10) cu piesele „Lapte de lupoaica” si „Sala pasilor Pierduti”. Compune muzica si texte pentru albumul „Cantece de bivuac” (1999, Roton) al grupului Pasarea Colibri (piese: „Pe Corso”, „Dragostea e o salata”, „38”). Este coautor al albumului „Madama de Pica” lansat de Mircea Vintila in anul 2000 la casa de discuri Roton. Compune muzica si texte pentru albumul „Inca 2000 de ani” (Roton, 2002) al grupului Pasarea Colibri (piese: „Cardio”, „Inchis in paradis”, „La Primarie”). Este coautor al albumului „Toti intr-o barca” lansat de Mircea Vintila la casa de discuri Intercont Music in anul 2003.
In toamna anului 2010 finalizeaza inregistrarile pentru primul album de autor ce se va intitula „Cirese amare” si va cuprinde 12 piese neimprimate pana acum pe niciun material discografic. “Unul din motivele pentru care am ținut să imprim discul «Cireșe amare» a fost faptul că din nefericire observ că generația mea a stat. Folksingerii au devenit niște administratori ai operelor lor din tinerețe, se repetă, scot mereu «best of-uri», lucruri noi nu se întâmplă. Cele noi au loc cu adevărat în zona tânără, dar aceasta nu are suflu încă; există piese foarte frumoase, dar după ce oamenii compun două - trei, vin și apelează la hituri fie internaționale, fie din repertoriul clasic al genului de la noi. Am simțit nevoia discului ca lucrurile să meargă înainte. Să aduc în actualitate, în atenția oamenilor, subiecte care n-au mai fost atacate. Dau mai jos participanţii la această ispravă muzicală, anume: Mirecea Rusu, director de proiect şi backing vocal. Florian Rusu, orchestraţii, sound engeneering, mixaj, clape şi backing vocal. Ştefan Orfescu, chitară solo, ritm şi backing vocal. Paul Arva, chitară armonie.Corul format ad-hoc din prietenii: Paula, Gabi, Simona, Miss Ellie. Înregistrări realizate în studioul audio Mircea Rusu Band. Meşter masterizare, Iulian Udrea, proces efectuat la Grant Studio”.
Mai jos, unul dintre cele mai reprezentative cantece Horia Stoicanu de pe primul si ultimul album de autor https://www.youtube.com/watch?v=mEviSb7asyI
