Ca şi zilele trecute, ultima seară a Galei Smart Folk You! Florian Pittiş Trăiască România – 100 de ani a adunat în Parcul Herăstrău câteva mii de îndrăgostiţi de folk şi rock care au cântat, au dansat şi au aplaudat până în miez de noapte, deşi mulţi dintre ei trebuiau să meargă la serviciu a doua zi.
Poate ca niciodată la un eveniment cultural-muzical de această amploare, absolut îmbucurător a fost faptul că mulţi interpreţi (Damian Drăghici, Adrian Naidin, etc.) şi multe trupe rock (moldovenii de la GUZ live şi Alex Calancea şi lupii, Mircea Rusu Band, Pasărea Rock, etc) şi-au construit repertoriul prelucrând vechi teme folclorice, melodii populare cunoscute, reorchestrate în manieră folk, jazz sau rock. Şi, dacă ne gândim că însuşi George Enescu a dat lumii întregi Rapsodiile închegate tot pe teme folclorice, ceea ce s-a întâmplat la Gală şi se întâmplă (poate) pe mai departe, nu poate fi decât un imens câştig pentru muzica românească, indiferent în ce stil s-ar încadra.
Ora 16. Veseli, optimişti, senini, ca vremea de afară, primii care urcă pe scenă sunt Walter Ghicolescu şi David Gojcovic (un talentat puşti de 10-12 ani), îndrăgostit de muzică, mare cât chitara pe care o ţine în braţe! Se cântă rock’n’roll cu versuri potrivite vârstei lui David, dar şi piese „serioase” pentru Walter. Legătura muzicală dintre cei doi este evidentă mai ales atunci când, generos, Walter îl lasă pe David să se joace pe corzi, în veritabile solo-uri de chitară.
Urmează Maria Gheorghiu şi Radu Graţianu. Deşi începe prin a povesti despre câmpuri cu lavandă, tot ce se cântă pe mai departe este dedicat Centenarului, amintindu-se în permanenţă că Basarabia este tot România. Tot senină, jucăuşă şi veselă ca timpul frumos de afară, Zoia Alecu cântă despre dragoste, despre Riţa şi cum e să rămâi „Fără nevastă”. Serbează 40 de ani de carieră şi-n amintirea perioadei de debut interpretează prima ei compoziţie: „Orbii”. Încheie, la bis, cu o prelucrare după o celebră piesă a Mariei Tănase.
Trupa Spam, cu melodii puse pe versuri rafinate, câteodată ironice, câteodată vesele sau triste, oferă publicului piese de pe albumul lansat anul trecut „Facem dragoste”, mulţumeşte organizatorilor şi în special lui Marius Tucă şi încheie cu piesa dedicată unirii „Vom fi liberi”.
Ora 18. Ducu Bertzi şi prietenii săi instrumentişti nu mai au nevoie de nicio prezentare. Cunoscut de peste patru decenii de către cei prezenţi, acesta oferă publicului tot piese cunoscute care au rămas la fel de frumoase şi îndrăgite, chiar dacă timpul a tot trecut peste ele. Încheie cu o piesă interpretată de regretatul Florian Pittiş: „Sfârşitul nu-i aici”! După Ducu urmează Mircea Rusu Band, tot cu piese cunoscute gen „Vântul bate, apa trece, pietrele rămân”, nelipsind, evident, „Pomul copt şi omul bun”
Ora 19.30 Pe scenă urcă Mircea Vintilă & Brambura. Cu poftă de cântare, Mircea animă publicul cu vechi piese dar mereu „cu lipici” la onorat auditoriu. „Popa Nan”, „Eu sunt un om pe nişte scări”, etc. sună la fel de proaspăt şi de viu ca-n vremea studenţiei interpretului.
Trupa Omul cu şobolani (OCS) este cea care dă tonul intrării în scenă a muzicii rock. „Reflexe necondiţionate”, „Eu sunt copilul din tine”, „Şi tot aştept să mi se-ntâmple ceva” sunt piese care reverberează în public inducând o altă stare de spirit şi o altă energie. Oamenii din faţa scenei şi de pe aleile laterale reverberează, la rându-le, mişcându-se „corespunzător” pe ritmurile în forţă.
Ora 20. 30 Formaţia Alex Calancea şi lupii din Republica Moldova surprind cu o muzică de bună calitate, care exploatează prin fiecare melodie folclorul autentic. Au energie, au ritm, au forţă. Se cântă „Bordeiaş, bordei”, „Ciuleandra”, „În grădina lui Ion”, „Ciocârlia”, etc.
Mult mai rafinaţi, cu o muzică atent elaborată tot pe teme folclorice vechi, foştii componenţi ai legendarei formaţii Phoenix (Baniciu, Kappl şi Ţăndărică), reuniţi acum sub numele de Pasărea Rock, încântă realmente publicul cu piese mai noi (Cine a răpit mireasa, Praznic-năpraznic, Hora fără hotar), dar şi cu piese de pe nemuritorul album „Cantafabule”. La chitară, mult mai tânărul Nicu Patoi este uimitor, magistral, încântător.
Ora 22 Cu părul în vânt, într-o formă de zile mari, intră în scenă cel mai iubit solist vocal de când se cântă rock în ţara asta: Cristi Minculescu! Simpla lui apariţie este suficientă ca publicul să freamăte, să se încarce cu energie, ca mai apoi să explodeze într-o furtună de apaluze şi urale. Şi Minculescu simte asta! Este printre puţinii artişti care îşi permite, dezinvolt, să lase publicul să cânte singur, în locul lui, mai bine de jumătate dintr-o piesă. Şi asta nu la una, ci la majoritatea pieselor cântate de trupă! Se cântă „Baby”, „De ce oare ai plecat?”, „O altă dimineaţă”, „Stada ta” şi, la bis, „Floare de Iris”.
După trei zile de concerte-maraton, de câte şapte ore, spectatorii părăsesc extaziaţi parcul, convinşi că , la anul, vor fi din nou prezenţi. Iar noi am încălecat pe-o şa şi v-am spus poveste celor trei zile de poveste aşa! Cu mulţumiri adresate organizatorilor: Smart FM, Mişcarea de rezistenţă, Primăria Capitalei şi ARCUB, vă dăm întâlnire la vară, la Vama Veche! Rămas bun!
