Cum în a doua seară a Galei numele celor ce aveau să urce pe scenă erau cele mai sonore din muzica folk-rock românească (Alexandru Andrieş, Florin Chilian, Cristi Minculescu, Mircea Baniciu, Ovidiu Lipan-Ţăndărică, etc.), era de aşteptat ca publicul să fie, încă de la început, mult mai numeros. Drept pentru care, cu un sfert de ceas înainte de ora 17, în Piaţa George Enescu, din Bucureşti, câteva sute de oameni aşteptau răzleţi în perimetrul larg, delimitat de gardurile mobile de fier, să înceapă nebunia (de spectacol).
Între timp, din boxele uriaşe răzbate glasul inconfundabil al regretatului Florian Pittiş, care încă spune lumii că „nu contează cât de lung am părul/mai presus e cât şi cum gândesc...” Ca şi seara trecută, unii bucureşteni veniseră cu bicicletele, cu trotinetele ori cu patinele cu rotile. Indiscutabil, era mai cald ca seara de dinainte şi asta se simţea măsurând afluenţa publicului.
La ora 17 urcă pe scenă Walter Ghiculescu. Un om, o chitară, o voce plăcută şi puternică. Cântă un folk „cinstit”, cu melodii compuse pe versurile uriaşilor noştri poeţi Adrian Păunescu, Marin Sorescu, etc. Tot „cinstit”, publicul îl aplaudă cu simpatie. Fără aere de vedetă, după momentul artistic, Walter coboară în public, cu chitara în spate, dornic să rămână în postura de simplu spectator, până la final, să-şi urmărească, aplaudând, colegii de scenă.
Urmează Maria Gheorghiu şi Radu Graţian (la clape). Cu voce înaltă, limpede, cristalină, Maria cântă despre fluturi, despre câmpuri de lavandă, despre speranţă, despre Regina Maria şi Balcic. Dintr-o dată, apăruţi parcă de nicăieri, ca o furtună sau o tornadă neanunţată, vreo zece chinezoi şi chinezoaice de vârsta a treia, se bulucesc spre scenă cu telefoane în mâini ori camere de filmat. Fac poze şi înregistrează preţ de un minut şi, la fel de vijelios, o taie spre cealaltă parte a pieţei, întocmai unui nor de lăcuste care devorează rapid un lan şi se mută în stol spre următorul. Dar ăsta e un semn bun, Gala Folk You devine deja ...internaţională!
Cosmin Vaman, Alexandra Andrei&Spam îşi încep recitalul „povestind” despre „cele mai frumoase picioare”. Piese frumoase (difuzate şi pe Radio Smart FM), vesele, antrenante, de calitate, unele dintre ele fiind incluse pe ultimul lor album „Facem dragoste”, album care va fi lansat luna aceasta.
După jumătate de oră, cei de la Spam lasă locul lui Alexandru Andrieş, care vine însoţit de Ioana Mîntulescu şi Sorin Romanescu. Cu dispoziţie, plăcut de public ca întotdeauna, Alexe cântă piese mai mult decât cunoscute, majoritatea cuprinse în albumul de acum 30 şi ceva de ani „Interioare”. După piesa „Banca din parc”, stăpânindu-şi râsul, Andrieş face o remarcă ce ar trebui să dea de gândit: „Acum îmi dau seama ce vechi era parcul. Lumea încă citea ziare. Acum toţi sunt pe internet”.
Urmează Florin Chilian şi cvartetul de muzică de cameră „Bella musica”, o apariţie îndrăzneaţă, absolut inedită la un spectacol de folk-rock. Publicul, jos pălăria! Educat, civilizat, a ascultat cu bucurie această experienţă muzicală, pentru că e ceva să asculţi piesele lui Chilian (Iubi, Cântecul avocatului, etc) într-o manieră clasică.
De aici mai departe e rândul muzicii rock să pună stăpânire pe piaţa plină până la refuz. Mai întâi îşi fac intrarea băieţii de la OSC (Omul cu Şobolani). Intră în forţă, dezlănţuiţi, emanând o energie constantă care este pe deplin receptată de public. Cântă piese cunoscute (Şi tot aştept să mi se-ntâmple ceva, Cineva să ne aducă vara-napoi, etc.), dar şi piese noi.
După trei sferturi de ceas, OSC lasă locul trupei „Pasărea Rock”. Aici s-a întâmplat un lucru extraordinar. Lângă „veteranii” Mircea Banicu, Ovidiu Lipan-Ţăndărică, Josef Kappl (toţi componenţi ai legendarei trupe „Phoenix”) au apărut doi tineri: Nicu Patoi – formidabil pe chitară – şi Sorin Voinea, la clape. Un recital fabulos, cu multe piese de pe dublul album „Cantafabule”, piese pline de vigoare, unde chitara lui Patoi a făcut minuni. Reţineţi: Patoi este magnific pe chitară!
Urmează zeul muzicii rock de la noi, Cristi Minculescu! Orice s-ar spune, Cristian Minculescu rămâne Cristian Minculescu, cel mai bun solist vocal rock pe care l-am avut vreodată, cel care în orice trupă ar fi migrat, publicul dădea năvală după el. De fapt, de multe ori (cum, de altfel, s-a întâmplat şi aseară), Minculescu poate nici să nu mai cânte, simpla lui prezenţă făcându-i pe spectatori să cânte în locul lui.
Ştie cum să-i dirijeze, cum să-i înfierbânte, cum să-i manipuleze muzical, încât face ce vrea cu ei! Atât spune: „hai să facem licurici, toată lumea cu telefoanele sus!” şi pe piesa „S-aprindem torţele!”, parcă piaţa luase foc de la lumina unduindă a telefoanelor. S-au cântat piese mai vechi şi mai noi, toate cunoscute şi fredonate, într-un final toată lumea fiind mai mult decât mulţumită.
Se sting ultimile acorduri şi reflectoarele se opresc, lăsând scena în beznă şi amintirea a două seri minunate. Dar, în seara asta se reia totul! Alte trupe, alţi folk-işti, aceeaşi atmosferă de sărbătoare. Vă aşteptăm, începând cu ora 17! Gala muzicii folk-rock continuă! Foto: Catalin Eremia
