Motto: Din folclorul internautic: “Ştii de ce-ţi place bărbatul alteia?” “De ce?” “Pentru că eşti curvă”.
De ceva vreme, citesc cu multă umilinţă şi mult respect, un site destinat femeilor. Este un site care este un site care este un site care nu este decît un site destinat proastelor ca mine.
De multe ori, mi s-a-ntîmplat să nu-mi găsesc curajul să deschid un text dar totuşi, de alte ori, am găsit în mine puterea de a da click pe cîteva exemplare de cugetări ontologic-muiereşti.
Băi, deci bref, mie mi-e frică să le citesc pe fetele alea.
Par atît de stăpîne pe sine, atît de sigure pe ele, atît de beton şi de perfecte, încît mă fac să mă-ntreb ce caut eu în viaţa mea.
Mă inhibă definiţiile lor elaborate. Siguranţa lor semantică. Sentenţiozitatea lor.
Mi se pare că n-am io întrebări cîte răspunsuri au ele.
Deci fetele astea au răspunsuri la toate întrebările. Şi la alea care n-au fost puse încă. N-ai pus nici o întrebare? E, lasă că au ele răspunsuri, oricum.
Mă uit la textele lor cu o admiraţie de şcolăriţă de la ţară care se ridică pe vîrfuri să vadă cum e în salonul doamnelor cu rochii bengoase de la oraş.
Şi am şi pistrui şi am uitat să mai clipesc.
Odată, am citit fascinată un text despre femeia puternică.
La viaţa mea, mai citisem #omietreisutepatrujnouăvigulăopt texte despre femeia puternică şi n-am reţinut niciodată nimic, de nicăieri.
Ȋn pana mea, habar n-am cu ce se mănîncă femeia asta puternică.
Mi-o imaginez ridicînd haltere colosal de grele în timp ce rezolvă probleme elaborate de matematică, învîrte-n ciorbă, îi face codiţe lu fi-sa şi negociază la telefon o tranzacţie la bursă.
“Asta pentru că eşti proastă”, ar spune, sentenţios şi apăsat, o #autoareputernică de la saitu ăsta.
Sinceră să fiu, şi de textul ăsta mi-e frică dar trebuie, odată şi-odată, să-mi exhib frica asta, că altfel cică fac cancer sau îmi alimentez alte frici şi tot nu e bine şi uite-aşa rostogolesc o frică mare şi uriaşă care nu mă duce nicăieri bine.
Deci am citit despre femeile puternice. N-am reţinut nimic. Şi, oricum, nu m-am regăsit în nici un rînd.
Deci e clar că nu sînt puternică, sînt slabă. Booon… I can live with that.
Am citit despre să fii amantă şi iar n-am reţinut nimic. Ȋn unele texte se zicea că e bine să fii amantă, în altele zicea că dacă eşti amantă eşti o tîrfă.
Ȋn altele am citit că e bine să fii tîrfă. în altele am citit că nu e bine să fii tîrfă.
Deci eu nu mai înţeleg nimic de la aceste exponente ale vieţii omului.
Domnule, e bine sau nu e bine? Cum pana mea e bine să fii?
Şi cum plm arată femeia asta puternică? Să ne spună şi nouă fomeile alea puternice cum să fim noi, astea mai proaste şi mai slabe.
Să ne găsim şi noi un rost, o cale. Să mai înţelegem şi noi ceva din lumea asta pe care, iată, ele o înţeleg atît de bine!
Dar cel mai mult şi cel mai mult, noi, pătura de proaste, ne dorim să aflăm dacă, totuşi, e bine să fim tîrfe.
Sau, totuşi, ar fi mai bine să ne-mpiedicăm?
Cu mulţumiri, noi.
