Cecetătorii italieni au venit cu una nouă: cică nu există punctul G şi că, în realitate, zona de plăcere pe care o resimte tîrfa aia e mult mai mare.
Nu ştiu de ce, asta mă face să mă gîndesc la poezia lui Nichita Stănescu, “Punctul”, care se termină cu versul “Deşi urăsc punctul, Doamne, locuiesc într-un punct”.
Eu aş adăuga, fără nici un fel de logică, “Punctu lu Grafenberg ăla”.
Puteam să zic şi io asta, nu trebuia să vină cercetătorii italieni care au studiat aria erogenă din #nuştiucîtesuteşimii de vagine fără semne de punctuaţie pe ele ca să ajungă la această concluzie uau.
Eu o ziceam şi toate proastele ca mine puteau să confirme.
Probabil că frustrarea şi nedumerirea cele mai mari vin din zona masculină a cititorilor ahtiaţi după ştiinţă, care ar fi băgat mîna-n foc că Punctu Ge se găseşte fix la trei pe patru din lungimea vaginului, pe peretele lui anterior.
Eu îl ştiu pe un amic care face şi “aşa” cu degetu, adică el indică foarte cu exactitate geografia locală a vaginului, pentru el asta nu mai are nici un secret.
Probabil că iubita lui e foarte furioasă. Probabil că simulează atît de bine orgasmul, încît omul e foarte satisfăcut de sine.
Acum, că, în sfîrşit, inexistenţa Punctului G a fost demonstrată, marea uluită de bărbaţi rămaşi cu ochii-n soare se gîndeşte “ce pana lor fac ei acum, că nu mai există Punctu ăsta Ge?, că înainte, cînd exista, măcar ştiau o treabă.
Acuma fac sex ca proştii, fără alfabet, fără punctuaţie?
Păi, mă, băiatule, oricum, n-are importanţă, pentru că oricum, p.la nu ştie carte.
Deci degeaba ar fi lăsat ăştia un punct Ge în vagin, că analfabeta aia tot nu l-ar fi găsit.
Aşa, mai bine să faceţi sex ca ochelariştii.
Ştiţi cum, nu?, că e veche poanta: cum fac dragoste doi ochelarişti? Ȋşi dau ochelarii jos şi se f.t ca chiorii.
Şi, ca să închei cu o înţelepciune, nu contează dacă găseşti sau nu ceva în căutările tale, contează să cotrobăi cît mai bine. Că numai cine nu caută nu găseşte.
Zic.
