Gata. Mi-am găsit menirea. Mă duc la reality-show-ul făcut de spanioli în mînăstiri, “Vreau să fiu călugăriţă”. Poate că aşa vin şi io pe calea cea dreaptă. Poate găsesc Adevăru. Sau poate mă găseşte Adevăru pe mine, că io sînt prea proastă ca să mai găsesc ceva.
Dar poate că trebuie să fii deştept ca să te găseasacă Adevăru. Gîndu meu de la ora asta ar fi: dacă Adevăru ăsta are nişte criterii exclusiviste şi io nu mă încadrez? Băi, deci, pe bune. Sînt sortită Pieirii. Cu pî mare.
Mă duc la “Vreau să fiu călugăriţă”. Gata. Ȋmi fac bagaju şi mă duc să mă înscriu. Fata mi-o las la ai mei. O să-i spun “rămîi sănătoasă, cucoană, îmi iau geamantanu şi plec”. Şi dusă am fost!
Acolo o să mă duc la o mînăstire de maici. Că la taici cică n-ai voie dacă eşti maică. Lasă, nu-i nimic, vreau la maici, că poate mă-nvaţă şi pe mine să gătesc. Sau poate mă trimit la munca de jos, la păşunat capre sau cum îi zice la activitatea aia.
La transcendenţa caprelor. Sau cum e, mă, aia? Mă rog!
Ah, “mă rog”, am zis “mă rog”. Singura mea rugăciune e “hai, iubita mea, te rog io mult de tot, trezeşte-te”. E rugăciunea mea de dimineaţă. Şi aia de seară e “Hai, iubita mea, te rog io mult de tot, să ne culcăm şi noi. Te rooooog!”.
Acolo ar trebui să mă rog de-adevăratelea. Muamă! Şi ce-ar mai trebui să fac? Să mă îmbrac în haine d-alea lungi? Mă-mbrac, n-am o problemă. Da’ mă lasă să-mi iau epilatoru cu mine? Şi penseta?
Or avea curent electric sau or fi mai medievali, aşa, gen? Or avea salon de cosmetică la mînăstire? Dar coafor? Coafor au? Crecă au.
N-or avea ei curent, da coafor tot au. Ȋţi dai seama…? Sute de maici … unde să te coafezi? Te duci în lume doar ca să te coafezi şi vii înapoi? Două cuvinte: es-clus! Sigur au acolo ceva. Şi net.
Dacă am noroc şi nimeresc la o mînăstire cu electricitate. Nu. Trebuie să nimeresc la o mînăstire cu electricitate. De fapt, cred că toate au electricitate, nu se poate.
Deci da. Mă duc la mînăstire, gata. O să mă rog cît sînt camerele alea de filmat acolo, să mă vadă că trăiesc autentic credinţa şi pe urmă, după ce pleacă, mă pun pe citit d-ale mele. Bukowski, d-ăştia…
O să-mi iau şi nişte dresuri, mă gîndesc. Mai drăguţi, aşa. Chiar dacă-mi dau rochie d-aia lungă, io, totuşi, n-o să fac concesii cînd vine vorba de stil.
Şi trusa de machiaj! Nu plec fără trusa de machiaj!
Tre să-mi iau şi rezerve, că dacă mi se consumă, ce fac? Nu fac concesii stilului, am mai zis!
Chiar şi dacă mă trimit cu caprele la transcendenţă, tot mă machiez. Măcar puţin. şI vopsea de păr. Nu, că d-aia au la salon, la ei. Mă rog, la ele, că ie maici.
Deci gata. Mă duc la mînăstire. S-a făcut!
