Tu dormi bine? Eu nu. Dorm maximum trei ore pe noapte. Fac tot ce spun medicii că trebuie să fac. Nu mănînc înainte de somn, nu mă agit...
Odată, o prietenă mi-a zis că mă culc cu găinile. I-am zis că n-am astfel de sălbăticii în cap. Atunci! Acum da! Mă culc și cu găinile dacă e. Mă culc și cu oile.
Mă culc cu orice și cu oricine. Și cu ratonii! Numai să dorm!
Am încercat și cu pastile. După ce iau o pastilă sînt plină de speranță și anticipez cu bucurie cum o să dorm neîntoarsă. Tot nu merge. Dorm fix trei ore cu ochii pe ceas. De la unu noaptea la cinci dimineața stau cu ochii pe pereți. Pe urmă adorm și sună ceasul.
Sînt atît de chiaună, încît mă spăl pe dinți după ce mă spăl pe dinți. De mai multe ori, în loc să mă spăl cu cap cu șampon, m-am spălat cu balsam.
Mă tot miram că nu face spumă și-mi propusesem să nu mai iau marca aia. Pe urmă, după ce m-am spălat cu balsam pe cap, mi-am aplicat șamponul, pe post de balsam. Atunci mi-am dat seama că le inversasem!
Băi, deci. Poate nu-nțelegi amploarea. Nici o tipă nu face astfel de greșeli. Nici o tipă pe lumea asta nu încurcă șamponul cu balsamul!
Altădată mi-am pus nes la fiert, ca și cum aș fi făcut cafea. De foarte multe ori am plecat la grădiniță fără bagaj.
A trebuit să mă întorc înapoi acasă, după ce mi-am dat seama că aveam mîinile prea libere.
Fata mea a început să mă-ntrebe dacă i-am pus tot în bagaj. „Mami, ai uitat pijamaua! Mami, mi-ai pus un tricou cu mînecă scurtă? Mami iar ai uitat să-mi pui o pereche de șosete, a căutat doamna și n-a găsit nimic”. Doamna...
Să zică mersi că n-o uit și pe ea în casă. Că mă duc la grădi fără copil. Atîta tevatură pentru niște șosete.
Uit ce vreau să spun. Încep o frază și pe urmă rămîn așa, suspendată.
De salutat, salut pe invers. Adică zic „Bună seara” în timpul zilei și „La revedere” cînd mă întîlnesc cu cineva. Dar nu vreau să fiu spirituală. Sînt doar tîmpită.
Am prieteni care dorm minunat. Cu oricine relaționez, întrebarea mea e, la un moment dat, dacă doarme bine.
„Da, dorm chiar foarte bine!” M-apucă invidia și continuu în stil masochist, încercînd să-mi imaginez cît de bine doarme animalu ăla din fața mea: “Și cum? Cum dormi bine? Iei ceva? Cîte ore dormi pe noapte?”.
Îndeobște, oamenii sînt siderați. Nu înțeleg de ce pun asemenea întrebări.
Eu am dezvoltat o întreagă obsesie pentru somn. Toată ziua, eu sper că, poate, la noapte o să dorm bine.
De fapt nu toată ziua. Încep de pe la două după-amiaza așa. Vorba aia cu speranța care moare ultima nu e valabilă.
La mine speranța moare prima. Pe urmă mor toate, una după alta. Valeriana nu e bună de nimic. Nici passiflora. Nici valeriana cu passiflora împreună nu fac nimic.
Pe la 20 și ceva de ani tot nu dormeam bine. Pe atunci, aveam o relație pasională cu fenobarbitalul, care se dădea la liber. Te duceai și-ți luai fenobarbital.
Ajunsesem să iau vreo cinci pe zi. Cum mă trezeam, cum mai luam un fenobarbital. Pînă cînd ajunsesem să nu-i mai simt efectul. Mai alternam cu diazepam.
Odată, la o farmacie, cînd m-am dus să-mi mai iau niște diazepam, farmacista aia rea n-a vrut să-mi dea.
Eu am țipat la ea și i-am spus că oricum o să dorm, fie că vrea ea, fie că nu. La scurtă vreme, nu mai puteam să iau somnifere la liber. Se dăduse lege.
Cred că există o legătură subtilă între dialogul meu cu farmacista și legea aia.
