motto: “my mama always said: “life is like box of chocolate: you never know what you gonna get” (forrest gump)
m-am hotărît să slăbesc. la urma urmei, citesc pe toate site-urile că trebuie să mă pregătesc pentru primăvară cum se cuvine.
şi cum trebuie să mă pregătesc cum se cuvine dacă nu eliminîdn celulita?
săptămîna trecută am ieşit la jogging în parc. am citit că, după ce n-ai mai alergat demult, trebuie s-o iei pas cu pas.
aşa că am luat-o pas cu pas. abia am alergat.
mai mult am mers. mi-era jenă de cei care treceau pe lîngă mine #cavintuşicagîndu. adevărul e că în IOR ţi-e şi jenă dacă nu alergi. atît de mulţi aleargă!
sînt mai mulţi cei care aleargă decît cei care merg.
aşa că mi-era jenă. deci să zic c-am ars opt calorii.
m-am dus acasă şi am făcut bicicletă în timp ce mă uitam la ştiri dar, cum mi s-a stricat display-ul, nu mi-am dat seama cîte calorii am ars.
am zis eu aşa, de la mine, c-am ars douăzeci.
am fost foarte satisfăcută. am avut şi febră musculară, semn că treaba a mers brici.
a doua zi nu mă mai puteam mişca, aşa că n-am mai ieşit.
de fapt, n-am mai ieşit toată săptămîna. îmi doresc foarte mult să slăbesc.
visez la o lume mai bună, o lume în care să pot slăbi fără să fac nimic. şi să mă şi tonifiez.
ca lucrurile să-mi fie mai grele, am primit o cutie enormă de bomboane de ciocolată.
zici că e un joc de lego de două mii de piese, atît de mare e. belgiene. credeam că-nnebunesc.
de ce? de ce???? de ceeee????? cum ce-am greşit pe lumea asta? de ce primesc bomboane de ciocolată fix cînd vreau să slăbesc?
de ce nu primesc o salată verde? sau o legătură de pătrunjel? de ce nu primesc şi eu o ţelină, un chil de morcovi? un bucheţel de broccoli? o legătură de ridichi?
de ce, fix cînd vreau să slăbesc, primesc o cutie enormă de bomboane de ciocolată, incredibil de fine?
am mîncat bomboane. am plîns şi am mîncat. le-am ascuns de fi-mea. n-are voie. zahărul nu e bun. strică dinţii, alea-alea.
eu am să mai ies la alergat. am să alerg cîte zece minute pentru fiecare bomboană mîncată.
asta înseamnă… că….. nu mai termin de alergat niciodată. o să fiu un forrest gump al IOR-ului.
totuşi. mă gîndesc să “uit” bomboanele alea pe undeva, pe o bancă. sînt mult prea multe. să se mai îngraşe şi altele, nu numai eu.
