“Sînt bine”. Aşa zic ăştia în desene cînd cad din spaţiu pe pămînt, sparg tot în calea lor, se rostogolesc de la o mie de metri şI aterizează sub un pom. “Sînt bine”. Dar am auzit că nu se dă Xanax la liber.
Tre să te duci cu reţeta. Oare Xanaxu e compensat? Nu ştiu de ce n-ar fi. Adică să-ţi pui silicoane se compensează da să iei un Xanax să te linişteşti şi tu puţin nu.
Deci tre să fie. Musai să fie. Şi chiar dacă nu e, nu e şi gata. Lasă-mă să iau Xanax! De restu se ocupă Dedeman. Asta ca să parafrazez o binecunoscută reclamă.
Deşi multă vreme nu l-am iubit pe Eminescu, acuma încep să-i dau dreptate. Şi să-l iubesc în felu meu cretin. De ceva vreme îmi vine să-i parafrazez versurile.
Mă gîndesc că şi el ar fi scris, de pildă, “Ci eu, în lumea mă simt/ Ca un căcat şi rece” dar a făcut o concesie pentru calitatea scriiturii, pe care n-a vrut s-o trimită în derizoriu, deşi cam asta i-ar fi venit să scrie. Şi atunci a scris “nemuritor”.
Nu ştiu cum se simte nemurirea. Probabil o s-o experimentez pe pielea mea după ce mor şi mă trimite în lagăr pentru că n-am fost cuminte şi o să exeprimentez lagăru în nemurirea mea.
Abia atunci o să aflu cum se simte nemurirea. Deci, din partea mea, n-are decît să mă trimită oriunde, numai să-mi dea Xanax.
Am văzut, fără să vreau, pe net, cum un tîmpit a scris “Cu mîna zilele-ţi adaogi”. Băi, prostule, cum să-ţi adaogi, mă, zilele cu mîna? Ți le adaogi cu “mîne”, băi, intelectualule! Auzi, “cu mîna”!
Şi să răspundă cineva la telefonu ăla! Şi cine piuie să nu mai piuie atîta!
“Sînt bine”. “Daţi-mi un Xanax şi răstorn lumea”. Sau o schimb? Cum era aia? “Un Xanax, un Xanax! Regatul meu pentru Xanax”.
Mi-e să nu se autosesizeze cineva şi să mă ducă la agitaţi. Tot ce-mi trebuie e un flacon de Xanax şi să fiu lăsată-n pace.
Am citit că poţi înlocui terapiile anti-stress alopate cu terapii alternative, mai puţin agresive dar nimic nu se compară cu un Xanax. Tot n-a răspuns nimeni la telefonu ăla!
Păi cum să înlocuieşti Xanaxu cu muşeţelu? N-are nici o treabă.
Muşeţelul nu e bun de nimic. Bei muşeţel ca prostu, aşteptînd să te calmezi. Ce prostie! Mai bine iei un Xanax. Ceaiul, dacă ţi-l faci, tre s-aştepţi să se infuzeze şi pe urmă să se răcească. Ȋntre timp, tu eşti agitat, în cămaşa aia cool & trendy.
Mai bine iei un Xanax şi te calmezi. Plus că muşeţelu ăla poate a crescut pe marginea drumului şi e poluat. Xanaxu e din laborator, e curat, nu l-a atins nimeni. E chimie pură. Aşa se face treaba. Cu Xanax.