Accesez mult linkuri care conţin cuvîntul “zodie”. E aşa, ceva fantastic. Mi se pare mereu că mi se potriveşte ce citesc despre mine.
Parcă site-urile astea verbalizează toate nespunerile mele, toate abstracţiile din capul meu. “Da, băi, aşa e, pe bune!”
De la “ce fel de angajat eşti în funcţie de zodie”, la “cu cine eşti copmpatibil” sau la “cu cine nu eşti compatibil”, la #oriceşioricumînfuncţiedecezodieeşti.
E replica aia cretină, “ce ne-au pregătit astrele pentru astăzi”, că-l şi văd pe Marte cum stă în bucătărie şi-ţi pregăteşte ţie anxietăţile pentru azi.
Şi cum se combină retrograd cu Saturn ca să-ţi dea o palmă karmică peste obrazul tău fin.
Şi cum stă Pluto şi se documentează ca să-ţi articuleze una după ceafă mai bine.
Am văzut la linkuri cu zodii şi am citit de m-am plictisit. Ştiu cu cine sînt compatibilă şi cu cine nu sînt.
Dar eu ştiu mult mai mult decît îmi spune mie Neptun în Casa Banilor cu aspect retrograd.
Eu ştiu că sînt compatibilă cu prietenii mei şi incompatibilă cu neprietenii mei. Prietenii mei sînt din toate zodiile şi-mi place de ei de mor.
Mi-ar plăcea să fac un joc de imaginaţie. Să văd ce ar fi trebuit să fiu dacă n-aş fi fost ceea ce sînt.
Să presupunem că dacă eşti Taur, ar fi trebuit să fii Fecioară. Că dacă eşti Capricorn, ar fi trebuit să fii, de bună seamă, Berbec. Şi, că, natural, dacă eşti Vărsător ar fi trebuit să fii Gemeni.
Dacă sînt Scorpion, e clar c-ar fi trebuit să fiu Leu. Logic!
Dacă eşti Rac ar fi trebuit să fii varză. Dacă eşti Peşti ar fi trebuit să fii în burta balenei. Iar dacă eşti Săgetător ar fi trebuit să fii Rac. Şi tot aşa.
