Motto: „Practic, sînt un băț de selfie uman” (soț Instagram)
Nu credeam că e chiar atît de grav. La început n-a fost. Îți făceai singură selfie-urile. (Doar asta și este, nu, un selfie? Un #deunulsingur.) Era drăguț. Ți-a plăcut într-o zi cum te-ai îmbrăcat și ți-ai făcut un selfie. Foarte bun așa.
Pe urmă l-ai urcat de una singură pe Instagram și FB. Te-ai descurcat de minune. Foarte bun. Foarte bun așa. N-a durut. Căci nu durea. Ai primit foarte multe like-uri. Ceea ce contează! Cine nu-ți dă like-uri înseamnă că te invidiază de fapt și nu merită să-ți bați capu.
Dar simțeai nevoia de mai mult. Situația asta în care-ți făceai singură selfie-urile pur și simplu începuse să te scoată din sărite. Sufletul tău ardea.
Ardea după ceva. De fapt, nu. Cuvîntul e „tînjea”. Sufletul tău singuratic tînjea după EL. Și, atunci cînd ai fost pregătită să-l întîlnești, l-ai întîlnit pe EL.
S-a simțit din prima. Mai întîi și mai întîi, contul tău de Instagram pur și simplu înflorise.
Dintr-odată, pozele tale erau mult, mult, mult mai multe.
Cu tine pe scări, cu tine, înainte să te demachezi, cu tine după ce te-ai demachiat, cu tine în pat, cu tine, cu perna pe față, cu tine fără perna pe față, cu tine dimineața, cînd te trezești, cu picioarele tale lîngă o frunză (oh!, asta a fost foarte, foarte tare!), cu tine mîngîind un cal, cu tine sorbind dulce dintr-un cappucino decaf, cu tine, cu pălărie, cu tine la sala de sport alergînd pe bandă, cu tine în față la Ateneu, înainte să intri la concert, cu tine în sala de concert alături de iubi, cu tine, după concert, satisfăcută de actul cultural la care tocmai ai luat parte, cu tine și cu iubi, sub un felinar, cu tine și cu luna în spate, cu tine și cu un țurțure, cu tine cu mustăți de lapte bătut, cu lucrurile tale înșirate pe jos, cu căștile tale înșirate pe birou, cu laptopul tău pe care stă o poză de-a ta, cu prăjitura pe care ai comandat-o la cofetărie, cu sucul tău cu pălărioară înainte să-l începi, cu cartea pe care tocmai o citești și care, de obicei, are teme stringente, ISIS, gen.
Înțeleg. Ești pur și simplu împlinită alături de iubitul tău, care-ți înțelege nevoile de socializare și ți le respectă. Cu tine și tu cu tine și numai cu tine ești minunată cînd ai o margaretă-n gură și puțini, doar cît trebuie, pistrui, într-o zi însorită de vară.
E foarte important că ai pe cineva care să te susțină. Un soț înțelegător, un soț Instagram spunea odată, foarte înțelept, că, citez, în spatele fiecărei tipe drăguțe de pe Instagram e un tip ca el. Sînt ei. Sînt anonimii frumoși de pe Instagram. Sînt soții anonimi și frumoși de pe Instagram.
„Practic, sînt un băț de selfie uman”. Ce frumos. Nu că-i frumos? E atît de lame să-ți faci singură selfie-urile! Mai bine ți le face iubi. Pentru că tu nu ajungi acolo sus, unde poate el să se urce ca să-ți surprindă cel mai bine pomeții. Pentru că el poate. Pentru că tu nu poți.
Desigur, soțul Instagram mai face și el greșeli. Nu e perfect. E doar un om. Odată, a sorbit dintr-un cappucino înainte ca ea să-i fi făcut o poză pe care s-o urce repede pe Instagram. Băi, deci pe bune! Să nu se mai repete!
Altădată, era cît pe ce să taie din prăjitura pe care tocmai ați comandat-o, dar ce bine c-ai fost tu vigilentă și l-ai oprit la timp, înainte să se apuce să-i strice designul! Tragedii se întîmplă oriunde.
Eu cred că e omenesc ca soțul Instagram să mai și greșească. Iartă-l, totuși! La urma urmei, și-a șters toate aplicațiile de pe telefon numai ca să-și facă mai mult loc pentru tine și pozele tale. Pentru că te iubește. Pentru că te susține. Pentru că vrea să fii fericită.
Pentru că vrea ca soția lui Instagram să fie fericită împreună cu soțul ei Instagram. Pentru că viața voastră e atît de frumoasă îmnpreună.
Și pentru că asta trebuie să se vadă pe Instagram. Pentru că asta e, nu-i așa, tot ce contează.
