Este sfârșitul iubirii, așa cum a anunțat sociologul Eva Illouz în cartea ei? Aplicațiile pentru întâlniri ne-au îndepărtat unii de altii? Romantismul este vintage?
Răspunsurile unui expert care ne ascultă bătăile inimii. Este unul din marii cercetatori ai vremii.
În acea dimineață la Paris Eva Illouz și-a pus rucsacul academic în biblioteca hotelului Lutetia și a comandat un ceai de migdale cu supliment proaspăt
de ghimbir.
În patruzeci și opt de ore va lua un zbor spre Israel unde trăiește jumătate de an. Între timp, onorează rarele interviuri pe care a acceptat să le acorde presei pentru lansarea noii sale lucrări, The End of Love. O investigație privind problema iubirii moderne, in epoca Tinder, a individualismului afectiv și a sexului fără angajament.
Subiectul este de obicei dominat de psihologi și de o armată de coach de dezvoltare personală. Cu toate acestea, insistă sociologul (50+ ani și mama a trei copii), științele sociale trebuie să contribuie mai mult la înțelegerea vieții noastre private.
Timp de cincisprezece ani și-a concentrat cercetările pe disecția sentimentului de iubire.
Cărțile ei anterioare - The Sentiments of Capitalism (2006), Why Love Hurts (2012), Hard Romance: Fifty Shades of Grey and Us (2014) - vorbesc pentru ea, iar faima ei este internațională astăzi.
De ce sa ne indragostim a devenit atat de complicat? O relație începe neapărat cu sex de o noapte? Libertatea sexuală a compromis pasiunea iubirii?
A realizat 92 de interviuri în Franța, Anglia, Germania, Israel și Statele Unite vorbind cu persoane cu vârste cuprinse între 19 și 72 de ani care au cazut prada dramelor de incertitudine amoroasa mai mici sau mai mari.
Persoane cărora în cea mai mare parte le este din ce în ce mai dificil să-și interpreteze sentimentele și pe cele ale altora: a fost o întâlnire romantică? A fost o ruptură? O relație, asta? Ce relație?
Într-un moment în care unul din patru francezi s-a înscris deja pentru un site de intalniri (sondaj Ifop, 2018), iar aproape 47% din căsătorii se încheie în divorț (sondaj Ined, 2017), Eva Illouz ne oferă raspunsui uneori înfiorătoare dar, mai ales foarte noi, la aceste întrebări care au devenit existențiale.
Alegerea de a nu alege
Modernitatea s-a caracterizat prin cucerirea dreptului la alegere indiferent dacă în politică (dreptul de vot) sau în viața privată ( dreptul de a-și alege partenerul fără oprobiul comunității, al părinţilor sau al Bisericii). În dragoste asta este ceea ce istoricii au numit „individualism afectiv”.
Acum mi se pare că asistăm la un fel de evaporare a acestei subiectivități și că dreptul la alegere a devenit dreptul de a NU alege: ne afirmăm prin ceea ce respingem. Alegem să nu intram într-o relație, terminam o relație fără explicații, evitam să ne îndragostim: am numit-o „non-alegere”, ceea ce duce la „non-relații”, care pot fi numite și « aproape- relații ». Relațiile care se destramă chiar înainte de a incepe sau imediat dupa ce s-au infiripat și pe care nu știm să le definim și, mai ales, care nu au niciun scop: în engleză, chiar s-a inventat numele de « situationship ».
Chiar înainte să înceapă știm fără să știm cu adevărat de ce aceste relații sunt sortite să eșueze, că nu ni le dorim, că sunt pentru acum dar nu si pentru mai târziu. Aplicațiile de întâlnire precum Tinder formalizează complet această tendință în care în loc să alegem, filtram, respingem".
Teama de abandonul de sine
Iubirea este astăzi o credință foarte ambivalentă. Credem în ea fără să credem cu adevărat; ceea ce Jean Baudrillard a numit logica lui Moș Crăciun. Știm că nu există sau că venirea lui este improbabilă, dar ne prefacem ca credem pentru că toată lumea crede și putem sărbători Crăciunul mai bine crezând.
Dar, în realitate, iubirea a devenit intrinsecă modului în care ne evaluam valoarea. Stima de sine a devenit atât de esențială încât dragostea ne face vulnerabili la frica de devalorizare si reticenti la a declara sentimentele sau chiar in a le simți.
Abandonarea de sine cu care se asocia altadata iubirea tradițională, daruirea de sine sunt brusc lasate la o parte. În timp ce un bărbat din secolul al XVIII-lea sau al XIX-lea isi afirma masculinitatea prin exprimarea pasiunilor sale, prin a face curte și declaratii de iubire, astăzi, același barbat va ezita mult să o facă ...
Mai întâi pentru că masculinitatea trebuie sa-si controleze pasiunile în numele raționalității și, de asemenea, deoarece posibilitatea respingerii îi va pune in pericol stima de sine.
Deci nu mai există o structură pentru exprimarea și schimbul de emoții. Nu mai avem un mecanism care să ne ajute sa ne asumam riscul de a fi primii vulnerabili. Mai mult, putem spune că la fel cum lumea religioasă sau sacră este subiectul dezamăgirii, observăm o desacralizare puternică a sentimentului iubirii.
Astăzi se spune că nimic nu este sacru că totul este cunoscut și că totul trebuie să servească nevoilor noastre umane și individuale. Dar ceea ce creează stabilitate emoțională este tocmai sacralitatea unei relații, faptul că ea poate exista în afara ei, că poate fi chiar mai importanta decât tine. "
Aparitia "casual sex"
„Formă legitimă și revendicata de sexualitate pe termen scurt, o nouă formă socială definită ca o interacțiune efemeră, cu durată scurtă și în care nu există nicio așteptare emoțională. Există doar o așteptare de plăcere, dacă este posibil reciprocă, dar nici măcar nu este necesară reciprocitatea. »
Sexualitatea, așa cum s-a pretins încă din anii ’70, cea care s-a desprins de moralitatea creștină, ceea ce a arătat că suntem eliberați, că nu mai există nicio constrângere morală sau un tabu .
Mai presus de toate, a fost o modalitate pentru femei să fie la egalitate cu bărbații. Dar femeile și bărbații nu participă în același mod la această sexualitate. Au căi și identități emoționale diferite.
Femeile au mai multe dificultăți decât bărbații în separarea sexualului de emoțional și interpersonal. De multe ori bărbații își asumă rolul de a valida sau nu trecerea de la o relație sexuală la o relație emoțională. Libertatea sexuală a permis, în mod neașteptat, bărbaților să domine mai bine femeile sexual și emoțional. ”
O pierdere de repere
Confuzia este peste tot. Gusturile, nevoile, dorințele celuilalt sunt contradictorii și schimbătoare. Dar problema incertitudinii este și despre forma relațiilor. Înmulțirea registrelor de relații in care intram - sexuale, emoționale, conjugale - este un punct cheie de incertitudine.
În ce relație ne aflăm? Pur sexual? Dincolo? Unde dincolo? La ce să ne asteptam sau nu de la celălalt? Cum să-ți spun sentimentele?
Incertitudinea bântuie acum relațiile emoționale iar aceasta este o situație sociologică nouă. Dacă de exemplu, ne aflăm într-o relatie de o noapte, știm ce înseamnă asta, dar nu mai stim cum sa trecem de la registrul pur sexual la registrul afectiv.
Fenomenul "Ghosting"
"Ghosting" - a « ghosta » pe cineva înseamnă o ruptura prin evitare, mai exact a-l face pe celălalt sa deduca singur ca e vorba de o ruptura deoarece unul dintre parterneri dispare cu totul din peisaj fără a oferi cea mai mică explicație. Nici un cuvant, nici o poza, nici o veste, nici un răspuns
la apeluri, sms, e-mailuri. Nu va credeti niciodata la adapost, ghosting-ul poate apărea în orice moment al unei relații.
„A pleca dintr-o relatie pentru că simți că nu te simiti « implinit », oricât de vagă a devenit definiția cuvântului « împlinire », este complet legitim. Cei care decid să plece nu mai sunt supusi oprobiului public. Ruptura care foloseste evitarea este foarte bine formalizată prin ceea ce se numește « ghosting ».
Putem fi o persoana care acordă atenție planetei, care cumpără haine de comerț echitabil și care « ghosteaza » o fată cu care a avut o relație timp de șase luni, fără a-si pune cu adevărat problema suferinței pe care aceasta atitudine o poate provoca. Nu vom fi aratati cu degetul de cei din jurul nostru, vom continua să fim promovați la locul de muncă.
Totuși, acest lucru poate duce la o experiență pe care unii o numesc psihologică, dar pe care as numi-o socială.
A fi respins, de multe ori într-un mod deosebit de dureros de către alții este o experiență care poate submina propria demnitate.
Este o experiență socială importantă dar care este discutată doar în cabinetele psihologilor. Această discuție trebuie făcută publică. Experiențele repetate și sistematice care afectează integritatea sinelui trebuie să fie aduse în prim-plan. "
*Traducere şi adaptare a unui articol publicat de revista Madame Figaro
