O nouă săptămână înseamnă un nou articol despre Capcane Mentale. Astăzi discutăm despre Eşec. Acesta se manifestă, în principal, în sfera carierei şi a dezvoltării profesionale.
Personale care suferă de capcana eşecului simt că:
- Au mai puţine reuşite profesionale faţă de ceilalţi;
- Nu sunt la fel de inteligenţi/competenţi precum colegii lor;
- Sunt umiliţi şi jenaţi când nu se ridică la nivelul aşteptărilor;
- Au sindromul impostorului, mai ales atunci când performează bine la locul de muncă.
Toate acestea provin din convingerea că sunteţi un ‘’ratat’’. Această convingere este înrădăcinată în copilărie şi devine parte din ADN-ul emoţional al copilului. Copilul creşte şi ajunge la maturitate cu această credinţă interioară pe care nu o pune niciodată la îndoială. Dar cum ar fi dacă am încerca să aflăm de unde provine? Să încercăm un exerciţiu. Care este prima amintire care vă vine în minte atunci când vă gândiţi că sunteţi un ‘’ratat’’? Să fie vorba despre un părinte care v-a spus ca nu sunteţi în stare să faceţi ceva sau poate să fie vorba despre colegii care râdeau de voi atunci când luaţi note mai mici decât ei?
În cazul capcanei Eşecului, stilul de coping cel mai adesea folosit este Fuga. Fuga de noi responsabilităţi, de dobândirea de noi abilităţi profesionale, de asumarea unor noi sarcini. Aveţi tendinţa de a procrastina tocmai pentru că deja stiţi că se va termina într-un eşec. Aceasta este o formă de autosabotaj la nivel profesional.
Care sunt primii paşi pentru a schimba această capcană?
- Conştientizarea comportamentului actual;
- Intraţi în legătură cu copilul interior şi ascultaţi-l;
- Observaţi dacă sentimentul de eşec se potriveşte realităţii sau este doar o distorsiune;
- Mapaţi talentele şi reuşitele profesionale;
- Încercaţi să vedeţi tiparul eşecurilor;
- Realizaţi un plan cu acţiuni concrete pentru depăşirea acestei capcane.
Pentru a modifica un tipar de gândire este necesar să rescriem povestea. Să formăm noi conexiuni neuronale prin care să evităm gândirea automată. Un exerciţiu foarte bun este acela de a scrie în fiecare zi minimum 5 realizări, mici sau mari, de care suntem mândri. Ne învăţă să gândim în termeni de reuşita, nu de eşec.
Ieşirea din capacana Eşecului poate aduce o mulţime de satisfacţii. Dacă acum această parte a vieţii este caracterizată de ruşine şi tensiune, pe viitor, poate deveni o resursă pentru creşterea stimei de sine.
