Prof. univ. dr. Tudorel Butoi, psiholog criminalist a explicat, într-un interviu pentru site-ul mariustuca.ro că pentru răniţii din clubul „Colectiv“ va urma o perioadă grea, deoarece vor trece printr-o stare de post-şoc din cauza tragediei la care au fost părtaşi în seara de 30 octombrie când în „clubul groazei“ avea să se dezlănţuie infernul. Psihologul-criminalist Butoi spune că aceştia vor avea nevoie de sprijinul familiei, prietenilor şi că vor urma îndelungate terapii de suport pentru revenirea la un echilibru normal, explicând faptul că sechelarii arşi prezintă un psihic aparte, o simptomatologie aparte. În plus, Tudorel Butoi a vorbit şi despre duşmanul cel mai mare care-i va bântui pe răniţii din clubul Colectiv, dar şi despre felul în care toată această cascadă de evenimente negative- crime, violuri- ne influenţează percepţia şi viaţa de zi cu zi.
Reporter: Domnule profesor Butoi, vorbeam despre instinctele primare de a se salva ale oamenilor care au fost prinşi în clubul „Colectiv“. Din păcate, mulţi dintre ei sunt încă în spitale cu răni grave. Cu ajutorul lui Dumnezeu se vor face bine. Dar, ce se va întâmpla după? Care va fi starea psihică a acestora după infernul prin care au trecut?
Legatura cu Dumnezeu este cea mai solida stâncă, cel mai puternic reper pe care îl poţi avea.
Tudorel Butoi: Nu vor fi niciodată sentimentele acestea strict şi net diferenţiate. Deocamdată, oamenii se vor afla într-o stare de post-şoc. În care mai multe trăiri şi reflexii, unele cu caracter vindicativ se află într-un joc abisal în structurile lor subconştiente. Vor urma îndelungate terapii de suport pentru revenirea la un echilibru normal. Asta va depinde si de suportul familiei, va depinde de psiholog, de capacitatea lui, va depinde de empatia care se va crea între psiholog şi traumatizatul respectiv, va depinde de structura lui psiho-constituţională, temperamentală, de experienţe, de forţa elanului vital. E prima dată cand aduc în discuţie o chestiune de asta. Fiecare dintre noi avem vizavi de instinstul vieţii o relativă fragilitate. Vedeţi cu câtă uşurinţă apare la unii gestul suicidal. La alţii, nu. Nici în cele mai vitrege imprejurări omul nu cedează şi se bate pentru viaţă şi trăieşte cu speranţă şi cu credinţă. Şi, toate nenorocirile astea pot fi surmontate dacă în terapii şi în repoziţionarea faţă de valori şi de propriul comportament nu pierzi legatura cu Dumnezeu. Legatura cu Dumnezeu este cea mai solida stâncă, cel mai puternic reper pe care îl poţi avea. Numai că traumatizaţii din arsuri, din nefericire, odată produs evenimentul îşi fac rost de un duşman teribil. Duşman care îi va urmări întreaga viaţă, zillnic.Stiţi cum se numeste acest duşman? Se numeşte oglinda. Da, oglinda. Toţi sunt tineri, toţi au avut expectanţe legate de valorificarea comportamentului, de reprezentare estetică în alegerea partenerului de viaţă, iubirea, erotismul şi toate se învârt şi în zona în care este luată în calcul frumuseţea fizică.
Ce se poate face concret pentru ei? Cu ce pot fi ajutaţi pentru a depăşi acest coşmar în care s-au trezit într-o zi banală de vineri seara când mergeau la un concert?
Secrelarii arşi prezintă un psihic aparte, o simptomatologie aparte
Trebuie restructurată întreaga concepţie, restructurată revalorizarea persoanei respective într-un anume context, îţi trebuie forţă să creşti stima, priceperea psihologului, capacitatea de a intra în bătălia pentru viaţă, de a restructura proiecţii de tip optimist. De aceea, spun că este obligaţia noastră, a tuturora, care ne aflăm în jurul acestora să-i susţinem şi să-i facem să pună undeva într-o umbră, într-o zonă a aprecierii nefericitelor accidente ca ceva întâmplătoare. Şi să meargă înainte cu fruntea sus. De aceea spun că aşa cum arsura este o patologie specificăp e terenul chirurgiei, aşa şi terapia de suport şi consilierea acestora este specifică în varietatea tuturor formelor de consiliere şi de reconstrucţie a personalităţii. Secrelarii arşi prezintă un psihic aparte, o simptomatologie aparte. Un istoric aparte şi terapii adecvate pentru că, dacă, în alte genuri de suferinţe şi prejudiciu psihic sau moral te lupţi doar cu amintirea despre evenimentul traumatizant , aici trebuie să te lupţi cu amintirea, dar mai ales cu prezenta elementului traumatizant în fel de fel de cicatrici cu caracter sechelar. Dar, sperăm ca echipele de medici şi esteticieni, chirurgi plasticieni angrenaţi după câte văd cu un extraordinar devotament- şi salut cu mare prietenie pe Arafat, pe Enescu şi pe Lascăr ca mari personalităţi, mari profesori, mari specialişti. Legende. Au făcut tot ce se poate în actualul context, actuala dotare, actuala forţă umană. Că, aşa, a sta pe margine, a huli, a arunca vorbe de trei lei...
Domnule Butoi, multe crime, violuri şi sinucideri în ultima perioadă. Prima impresie este aceea că omul gustă astfel de informaţii. Această cascadă de informaţii negative -prezentate într-o notă tragică, pesimistă- ne influenţează starea, modul de percepţie asupra vieţii?
Categoric da. Fiinţa umană vibrează la acestea, trăieşte, interiorizează sentimente, stări, afecte şi este apăsată. Mai ales în situaţiile în care fiinţa umană nu are alte oportunităţi de valorizare pozitivă, alte supape în care să-şi topească aceste sentimente negative, aceste resentimente etc. Închipuiţi-vă că am avea o societate în care forţa economică, concurenţa, creaţia, sportul, artele ar fi la un rang superior. Dacă toate acestea ar fi undeva ridicate, atunci ar exista posibilitatea ca fiinţa umană, înzestrată de Dumnezeu să se valorifice şi în procesele acestea care îi aduc satisfacţii în creativitate, în creşterea standardului de viaţa. Ar topi atfel nenorocitele acestea de impregnări negative. Dar când omul e şomer, e repetent la şcoală, a dat în păcănele până la ora două, se trezeşte la 11.00, o ia pe bulevard, nu are niciun fel de ţintă sau proiecţie optimistă, atunci sălăşluiesc în structurile sufletului, în dinamica abisală a subconştientului aceste chestiuni negative. Pe care le şi gustă, îşi formează chiar un model sau o ţintă şi începe să le aştepte pe acestea. Deci, societatea este de tip anomic. Ce înseamnă asta? Unele teorii spun că, după Revoluţie, în preajma unor crize, în preajma unor războaie - noi avem acuma şi post-Revoluţie, avem şi crize, avem şi războaie şi ameninţări de toate felurile- norme şi scale de valori se prăbuşesc în aşteptarea altora, adecvate contextului care întârzie să vină sau care dacă vin sunt lovite în scurtă vreme de decredibilizare. Adică, nu sunt aşteptările pe care le-a avut omul. Şi atunci, trăind în această crestiune anomică omul se duce spre alcool, spre drog, spre surogate sau spre suicid atunci când legătura cu Dumnezeu este pierdută complet.
