În regiunea franceza Noua Caledonie a fost declarată miercuri starea de urgență după revoltele violente care au izbucnit pe insulă în ultimele zile. Unii separatiști au atacat cu violență casele populațiilor albe, uneori dând foc în totalitate caselor lor. În timp ce așteptau sosirea întăririlor pentru a restabili calmul pe insulă, locuitorii au fost nevoiți să se protejeze, scrie Europe1
Premierul francez Gabriel Attal a anunțat desfășurarea armatei în Noua Caledonie, unde trei nopți de revolte au făcut patru morți, inclusiv un jandarm, în arhipelagul zguduit de revolta separatiștilor împotriva unei reforme electorale votate de Parlamentul francez. Unii separatiști au atacat violent casele populațiilor albe. Locuitorii terorizați care au fost nevoiți să se apere singuri pentru o parte a nopții.
„Violență sălbatică și oameni isterici”
Bare de fier, harpoane ca arme, lăzi de lemn ridicate ca barucade... În zona urbană Nouméa, localnicii, închisi în casele lor în fața amenințării unor indivizi înarmați, au început să organizeze protecția cartierelor lor și au ridicat baricade improvizate, din paleți de lemn, conserve și roabe, pe care au plantat steaguri albe.
Laurent și vecinii săi lucrează pe rând zi și noapte la baricade pentru a-și proteja familiile. „Poliția a fost complet copleșită și am primit informația „ascultă, descurcă-te singur pentru că nu putem face nimic pentru tine”. Așadar, în toate cartierele se formează grupuri de locuitori, care ridică blocaje rutiere pentru a-i reține pe atacatori. Sunt violențe sălbatice și oameni isterici care chiar vor să distrugă totul și să omoare oameni albi!
„Ceea ce ne dorim este să ne salvăm viețile”
De luni, mai multe case au fost deja arse de răzvrătiți. O rezidentă, închisă în casa ei timp de trei zile, se teme pentru siguranța copiilor ei. „Avem bagaje pregătite, nu știm dacă o să ne ascundem în tufiș... Avem greble în mână, dacă cineva bate vreodată la ușă, ne apărăm cu greble. Ce ne dorim este să ne salvam viețile. Locuiesc aici de zece ani”, spune acest localnic.
O altă rezidentă, dorind să rămână anonimă, mărturisește prin mesaj că a plănuit deja o soluție pentru a scăpa discret cu familia în caz de urgență.
În mijlocul Pacificului, o insulă cu o istorie chinuită
Noua Caledonie a fost o colonie franceză până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, înainte de a deveni un teritoriu autonom al Republicii Franceze. Dar kanacii, primii locuitori ai țării, sunt astăzi o minoritate pe insula lor, scrie Sud-Ouest
Cucerită în 1853, colonie franceză până în 1946 devenită teritoriu autonom al Republicii, Noua Caledonie este prada revoltelor violente de două zile, din cauza unei controversate reforme electorale care a scos la suprafață istoria chinuită a acestui arhipelag din Oceanul Pacific.
Colonie penitenciara
La 24 septembrie 1853, din ordinul lui Napoleon al III-lea, Franța a intrat oficial în posesia Noii Caledonie, aflată la 18.000 km de Franța continentală și la 2.000 km de Australia. Capitala Port-de-France, astăzi Nouméa, a fost fondată în iunie 1854
Așezarea Noua Caledonie a fost marcată din 1864 de colonizarea penală, peste 20.000 de condamnați fiind reținuți acolo până în 1897. Printre aceștia, mii de prizonieri politici au fost deportați după 1871, anul în care Comuna Paris și o insurecție cabilă în Algeria, o alta fosta colonie franceza, au fost reprimate violent.
S-au constituit „rezervații” pentru băștinași, care au fost deposedați de pământul lor și supuși muncii obligatorii. Exploatarea nichelului, motorul economic al arhipelagului, aflat astăzi în criză, duce la mai multe valuri de migrație, în special asiatice, tahitiene și indiene.
„Noua Caledonie a fost istoric înainte de toate o colonie de așezări”, observă Benoît Trépied, antropolog și specialist în acest număr, intervievat la radioul France Culture. Este un ținut îndepărtat din Pacific pe care Franța l-a cucerit nu numai pentru a exploata resursele, ci și pentru a crea o nouă societate locală."
Kanaks și Caldoches
Aproximativ 271.400 de locuitori, conform ultimului recensământ din 2019, trăiesc în arhipelag. Dintre aceștia, 24% din populație provine din comunitatea europeană, inclusiv din Caldoche, descendenți ai coloniștilor albi. Kanacii, primii locuitori ai țării, au devenit treptat o minoritate (41% din locuitorii de astăzi) în Noua Caledonie, un teritoriu situat la cel puțin 24 de ore de zbor de Paris, si care a cunoscut mai multe revolte.
În 1878, a izbucnit o revoltă kanak împotriva deposedării de pământ. Aproximativ 600 de insurgenți și 200 de europeni au fost uciși, triburi distruse și 1.500 de kanaci forțați să plece în exil. Dacă Noua Caledonie a devenit "teritoriu de peste mări" (TOM) în 1946 și canacii au obținut naționalitatea franceză si dreptul de vot, violența i-a opus caldochilor în anii 1980, inclusiv luarea de ostatici și asaltul asupra peșterii Ouvéa din mai 1988 constituind punctul culminant. Aproximativ 19 militanți kanak și doi soldați francezi au murit.
„Decolonizarea”
O lună mai târziu, acordurile Matignon au pecetluit reconcilierea, prin reechilibrarea economică și împărțirea puterii politice. Au fost urmate în 1998 de Acordul de la Nouméa, care a conferit arhipelagului un statut unic în Republica Franceză, bazat pe autonomie progresivă.
În acest context au fost planificate trei referendumuri. Primul, în 2018, a spus "nu" independenței cu 56,7%, ceea ce a fost confirmat prin a doua consultare populară, în 2020 (53,26% nu). În 2021, votul "Nu" a câștigat cu 96,5%, dar separatiștii au contestat valabilitatea votului, marcat de o abținere puternică în plină epidemie de Covid-19.
Comitetul Special al ONU pentru Decolonizare consideră în continuare Noua Caledonie drept unul dintre cele 17 „teritorii neautonome din lume”, „ale căror populații nu se administrează încă complet”.
Reforma controversată
O revizuire constituțională care prevede extinderea electoratului la toți caledonienii și rezidenții nativi care locuisc acolo de cel puțin zece ani pentru alegerile provinciale, votate pe 2 aprilie 2024 în Senat, apoi în noaptea de marți spre miercuri de Adunarea Națională franceza a provocat revoltele.
Această reformă, pentru a fi adoptată, trebuie aprobată de Congresul de la Versailles, care ar trebui să se întrunească „înainte de sfârșitul lunii iunie”, potrivit președintelui Emmanuel Macron. Dacă s-ar aproba, aproximativ 25.000 de persoane, dintre care jumătate s-au născut în Noua Caledonie, s-ar alătura electoratului, ceea ce ar „modifica profund echilibrul politic”, potrivit lui Benoît Trépied.
„Cei care provin din ceea ce numim "primii" se consideră mai legitimi decât alții, dar cei care au ajuns acolo prin capriciile vieții consideră că este și pământul lor și că trebuie tratați în mod corespunzător”, a justificat raportorul proiectului de lege Nicolas Metzdorf, deputat pentru Noua Caledonie (majoritate), miercuri dimineață la radio France Inter.
În schimb, „pentru separatiști, electoratul a fost mama bătăliilor încă de la început”, analizează Philippe Gomès, fost președinte al guvernului Noua Caledonie, ostil independenței. „Nu se pot abține să nu se gândească că Republica Franceză vrea să-i dilueze din nou în propria lor țară."
New Caledonia is in flames as indigenous youth are staging widespread "anti-colonialism" riots against white people. What do you think caused this? pic.twitter.com/phxFRw3Dt6
— Ian Miles Cheong (@stillgray) May 17, 2024
Parade d’insurgés avec un véhicule volé de Police Municipale à Nouméa. Ceux qui défendent ces exactions sont indignes et irresponsables pic.twitter.com/bxR6vSohg1
— Emmanuel de Villiers (@E2Villiers) May 17, 2024
Forte affluence aussi ce matin au niveau d'une grande surface, à Auteuil. Les denrées sont limitées. pic.twitter.com/LdEgMXpGLm
— NC La 1ère (@ncla1ere) May 16, 2024
DIRECT. Émeutes en Nouvelle-Calédonie: l'armée déployée face à des émeutiers devant l'aéroport de Nouméa-Magenta via @BFMTV https://t.co/4r5oKzUwbq
— ESSELINCK SYLVIANE (@sylviansselinck) May 17, 2024
