Ucraina: în Donbass, unde a început totul

04 Mar 2022
Ucraina: în Donbass, unde a început totul

În regiunile Doneţk şi Lugansk aflate în mâinile separatiştilor pro-ruşi sprijiniţi de armata rusă, populaţia civilă trăieşte în ritmul bombardamentelor armatei ucrainene care refuză să abandoneze aceste pământuri. Un reportaj în Le Figaro  semnat de jurnalista Anne-Laure Bonnel despre care ministrul de externe rus Serghei Lavrov spunea că televiziunea franceza îi cenzurează filmele, arată realitatea din Donbass.

Peste tot în jurul nostru, în această zonă ai cărei locuitori care nu au fugit în Rusia sunt considerați de către guvernul de la Kiev drept „terorişti”, de 8 ani se succed sunetele focurilor de artilerie grea. La Gorlovka, zilele acestea, în anul 2022, la fel ca și în 2015 cand a început războiul din Donbass, populația este retrasă în pivnițe, încercând să scape de bombardamente. Orașul de 200.000 de locuitori, leagăn al separatiștilor pro-ruși, oferă un spectacol dezolant: mormane de ruine, case cu laturile stricate, clădiri cu ferestre sparte, străpunse de obuze. Nu departe, câmpurile din Nikolayevka sunt infestate de mine.

Traversăm acest peisaj sumbru fără să vedem un suflet viu. Uneori, pe marginea drumului apar siluete: suflete rătăcitoare. Magazinele sunt închise. Cei mai tineri au fugit sau sunt pe front, rămân doar bătrânii. Fiecare zi numără noul său lot de răniți sau morți.

„Frica nu dispare niciodată”
„Aici a murit o bătrână în casa ei, asta era tot ce avea”, îi șoptește Amrosveka, o fostă muncitoare în vârstă de 60 de ani, așezată pe podea. De câteva zile își petrece nopțile în adăposturi unde s-au refugiat femei și copii. Bea apă pentru a-și potoli foamea. Apartamentul ei a fost distrus, a spus ea. „De îndată ce auzi undeva un zgomot, o bucată de fier vechi sau vântul suflă, îţi spui că bombardamentele încep din nou. Această frică nu dispare niciodată”, spune Andrei, 9 ani, cu mâinile foarte neliniştite. Privirea lui îngrijorată merge înainte și înapoi între cer, pământ și noi.

 

Înapoi la Gorlovka și realitatea sa tragică. Totul a fost avariat, distrus sau distrus: școli, parcuri, case. Apa și curentul electric lipsesc. Obuzele cad regulat, parcă ar distruge ceea ce fusese deja distrus sau micile reziduuri de viață care au rămas. Ni se arată cadavrele a doi profesori care au fost îngropați sub dărâmături.

În ultimele zile, răniții s-au înghesuit la spital, unde mijloacele sunt derizorii. Majoritatea medicilor în post înainte de 2014, însă, au rămas și au învățat să se descurce cu mijloacele la îndemână. Unul dintre ei oftează: „Când familiile vin aici cu un membru al familiei, nu își pot permite o locuință sau mâncare adecvată”.

Haos peste tot

În suburbiile Donețkului, haosul este identic. Luni, 28 februarie 2022, orașul a suferit încă un bombardament din partea forțelor armate ucrainene. O clădire a fost lovită. Străzile sunt goale, au fost evacuate în urmă cu câteva zile. Populația merge cu ochii în pământ și tace, epuizată. Bărbații sunt mobilizați, galvanizați de patriotism și furie. Când un tânăr soldat este întrebat de ce s-a înrolat, răspunsul izbucnește: „pentru a apăra locuitorii împotriva naziștilor”. Războiul împotriva „agresorului ucrainean” este unanim aici. Denunță cu virulență „influența în creștere a imperiului american” în Europa, NATO, Zelinsky. Soldații pozează mândri cu armele lor.

La hotelul nostru, un angajat se plânge că în Europa, toți știm cine este în fruntea campionatului de fotbal, unde sunt cele mai frumoase plaje de vacanță, cele mai bune stațiuni de schi, „dar Donbass, asta nu-ți spune nimic! " Și omul ne dă o lecție de istorie și geopolitică amintindu-ne că Ucraina de Vest este formată în mare parte din foste teritorii poloneze, toate catolice, în timp ce Ucraina de Est, în principal ortodoxă rusă, face parte din Rusia Kieveană, inima străveche a Rusiei. „Occidentul pare să nu vrea să ia în considerare aceste elemente”, spune el.

Îl lăsăm pentru a ne alătura unuia dintre adăposturile în care locuitorii orașului au trecut prea des de la începutul acestui „război civil murdar”. Întâlnim copii care au părăsit ruinele caselor lor, care le servesc drept locuri de joacă. Fețe palide, piele deteriorată, accese de tuse

Urmele suferinței psihologice sunt omniprezente. Zâmbetele sunt rare. De parcă toată lumea s-ar fi speriat că ce e mai rău abia urmează să vină.

 

Sursa: Le Figaro 

Alte stiri din Externe

Ultima oră