Daniel, Alexander, Yania. „În comparație cu Rusia, aici este paradisul”. Și „de vreme ce ne luptăm împotriva homofobului Putin, există mai multă toleranță față de noi”, scrie Corriere della Sera
«Ieri, aici, în regiunea Donețk, am distrus 30 de tancuri rusești». Daniel are 28 de ani. A fost în armată din 2015 până în 2018, ca paramedic. Apoi, după 24 februarie, a fost rechemat în serviciu. Dar de data aceasta a decis să nu se mai ascundă. „Sunt gay și am un partener care este și militar, în marina, care acum este în Statele Unite pentru antrenament. Abia aștept să-l îmbrățișez din nou”. Ochi limpezi și chip de băiețel, îsi spune povestea fără teamă.
„Poate pentru că am crescut într-un orfelinat, așa că m-am obișnuit să împărtășesc. Cu siguranță nu este ușor să spui asta deschis într-un mediu masculin precum cel militar. Dar mi-am dat seama că purtându-se într-un mod sincer până și cei mai puțin toleranți s-au obisnuit, mai ales dacă te văd luptând alături de ei în fiecare zi”.
„Modificare în curs”
Aceleași cuvinte sunt folosite și de Alexander, 23 de ani, originar din Kiev, care servește ca șofer de tanc și ofițer medical la Harkov în „poziția zero”, în prima linie. „În martie am fost în Irpin, am văzut o familie întreagă ucisă în fața ochilor mei, fără ca eu să pot face nimic pentru ei”. Alexander este și el gay și a decis să spună. „Cred că are loc o mare schimbare. Mai ales că luptăm împotriva regimului lui Putin care este homofob prin excelență, există mult mai multă toleranță față de noi”, spune el.
Dubla prejudecată pentru femei
Așa că, zi de zi, după ce a câștigat respectul și sprijinul colegilor săi de soldați, Alexander a decis aiba încreadere. „Nu înțeleg de ce trebuie să mă ascund, mai ales că orientarea mea sexuală nu este o vină și îmi fac treaba exact ca ceilalți ”. Yania, 26 de ani, preferă să nu spună în ce batalion servește. „M-am alăturat forțelor armate de la începutul războiului în 2015. A fost visul meu din copilărie”. Apoi s-a întors pe câmpul de luptă. „ Nu este ușor pentru femei, sunt și mai multe prejudecăți împotriva noastră , mai ales în armată. Dar nu mi-e rușine absolut de cine sunt”.
Unicorni
Pentru Daniel, Alexander și Yania nu există doar mândria de a lupta pentru țara lor. Din martie fac parte dintr-un grup special. „Evident că nu este o unitate oficială a armatei. Dar împreună cu alți colegi am decis să ne unim și să ne facem auzite vocile pe rețelele de socializare”, subliniază aceștia. Este batalionul Unicornilor, după cum spune simbolul pe care îl poartă cusut pe uniformă. „Modelul nostru de societate este incluziv, cu siguranță este utopic să ne gândim că toți suntem considerați egali. Există încă o oarecare rezistență, dar, practic, în Ucraina persoanele LGBT nu mai sunt discriminate așa cum făceau acum zece ani . Și cu siguranță trăim în rai față de Rusia lui Putin”, spune Daniel.
Colectarea semnăturilor
Pentru a-i convinge pe unicorni să iasă din umbră, strângerea de semnături pentru legalizarea căsătoriilor gay pe care președintele Volodymyr Zelensky va trebui acum să ia în considerare . „Am ajuns la peste 28.000 de membri, ceea ce înseamnă că președintele are acum 10 zile să ne răspundă. Și suntem siguri că ceva va începe să se miște”, spun unicornii.
Pași mici, așadar, pe care societatea ucraineană îi face către egalitatea totală de gen. Nu fără obstacole. În 2013, primul marș oficial al Mândriei din țară a avut loc la Kiev, în ciuda protestelor skinhead care au forțat organizatorii să anuleze evenimentul cu un an înainte. Și apoi,în 2018, activiștii au fost atacați în timpul unei demonstrații transgender de militanți de extremă dreapta. În ciuda riscurilor, totuși, parada Mândriei a crescut în popularitate și anul trecut au participat peste 7.000 de oameni în capitală.
Potrivit unui sondaj realizat de Institutul de Sociologie din Kiev în luna mai, în ultimii șase ani, numărul persoanelor care au o „viziune negativă” asupra comunității LGBT a scăzut de la 60,4% la 38,2% . Tot datorită batalionului Unicorn, aflat în frunte pe câmpul de luptă și în societatea civilă.
