În timp ce premierul Alexis Tsipras a spus că va reveni la negocierile pentru un acord cu creditorii, majoritatea guvernelor din zona euro au anunţat că nu vor oferi condiţii mai bune Atenei. Mai important este faptul că rezultatul referendumului va crea chiar mai multe incertitudini legate de viitorul sectorului bancar al Greciei.
În primul rând, Atena va solicita imediat Băncii Centrale Europene lichidităţi suplimentare pentru bănci, care sunt dependente de fondurile obţinute prin programul de asistenţă financiară de urgenţă ELA de la începutul acestui an.
Tsipras a introdus controlul capitalului pe 28 iunie, cu promisiunea că măsura va fi de scurtă durată, dar incertitudinile politice şi financiare cresc probabilitatea ca măsura să nu poată fi anulată în curând.
Băncile elene rămân fără bani şi nu pot supravieţui fără sprijin din partea BCE. Dacă instituţia va refuza să dea băncilor elene fondurile necesare, Grecia va avea două opţiuni. Prima implică confiscarea unei părţi din depozite, aşa cum s-a procedat în Cipru în timpul crizei din 2013. A doua opţiune este mai drastică, revenirea la drahmă pentru recapitalizarea băncilor prin tipărirea de bani.
În al doilea rând, Guvernul grec va începe probabil să solicite la Berlin, Paris şi Bruxelles reluarea negocierilor, sarcină care nu este uşoară. Atena cere restructurarea datoriilor, o concesie dificil de acceptat de către creditori.
FMI a sugerat în mai multe rânduri o nouă restructurare a datoriilor Greciei, dar majoritatea ţărilor din zona euro se opun ideii. Ştergerea datoriilor este o măsură nepopulară în ţările europene nordice, precum Germania şi Finlanda, în timp ce unele guverne din sudul Europei, în special Spania şi Portugalia, resping acordarea de concesii Guvernului elen de stânga, cu câteva luni înainte de alegerile generale care vor avea loc în ţările respective.
În Portugalia vor avea loc alegeri în octombrie, iar în Spania în noiembrie sau decembrie, iar guvernele conservatoare se tem că acordarea de concesii Guvernului elen va întări opoziţia de stânga din ţările lor.
În al treilea rând, Tsipras se va confrunta în propria ţară cu o situaţie politică şi socială extrem de complicată. Victoria taberei „Nu” va întări poziţia membrilor cei mai ridicali ai Syriza şi o va slăbi pe cea a moderaţilor, limitând abilitatea premierului de a negocia cu creditorii.
În plus, în timp ce tabăra "NU" a câştigat votul, un număr substanţial de greci se tem că rezultatul referendumului va duce ţara mai aproape de ieşirea din zona euro, ceea ce i-ar putea costa economiile.
Grecii sunt deocamdată calmi, dar prăbuşirea sectorului bancar şi ieşirea din uniunea monetară ar declanşa în mod sigur proteste de stradă care ar putea obliga Guvernul să demisioneze.
În consecinţă, creditorii Greciei nu vor face imediat concesii Atenei. Autorităţile din Berlin şi alte capitale ar putea aştepta în schimb să vadă dacă agravarea crizei bancare din Grecia va eroda susţinerea pentru Tsipras.
Strategia Greciei, între timp, va fi să provoace disensiuni între creditori, precum Italia şi Franţa, care s-ar putea teme de extinderea incertitudinilor pe pieţele lor financiare şi să preseze din acest motiv încheierea unui acord.
