Se fac căutari pentru găsirea unui mic submersibil disparut în inima Oceanului Atlantic. În trecut, nave mai bine echipate și mai supravegheate au naufragiat în mod tragic, scrie Le Figaro
Submersibilul cu turiști de la OceanGate Expeditions a dispărut de pe radar luni, 19 iunie, în timp ce se deplasa în zona naufragiului Titanicului, pachebotul scufundat pe 10 aprilie 1912. Căutarile sunt efectuate de Garda de Coastă a Statelor Unite și Canada pentru a găsi nava scufundată în inima Oceanului Atlantic, în largul Americii de Nord.
Autoritățile speră să găsească submarinul intact iar echipajul său să fie sănătos. Însă timpul se scurge implacabil: această navă mică, de 6,70 metri lungime, care ar avea cinci persoane la bord (un pilot și patru echipaj, printre care și autorul francez Paul-Henri Nargeolet), ar avea doar 96 de ore de rezerve de oxigen, conform site-ului OceanGate Expeditions .
Cazul tragic al submarinului San Juan
În trecut, alte submarine, de altfel mai bine echipate și mult mai mari, nu au putut scăpa din abis. Este cazul San Juan, un imens submersibil al marinei argentiniene, dat dispărut pe 17 noiembrie 2017 la 430 de kilometri de coasta Patagoniei. Această navă de tip TR-1700, proiectată în Germania și măsurând mai mult de șaizeci de metri, transporta 44 de pasageri în acel moment. Avea o săptămână de rezervă de oxigen pentru întreg echipajul.
La anunțul dispariției sale, marina argentiniană a trimis pe urmele sale un distrugător, două corvete și două avioane de supraveghere. A doua zi, zece nave, inclusiv una britanică, participă la cercetare, care se întinde pe peste 480.000 de kilometri pătrați - o suprafață echivalentă cu cea a Spaniei. NATO desfășoară chiar și un sistem mobil de salvare, proiectat de Franța, MareaBritanie și Norvegia.
Dar San Juan rămâne de negăsit. Cu toate acestea, autoritățile primesc de-a lungul zilelor încercări de apeluri care durează câteva secunde - dar nu există nicio dovadă că echipajul San Juan este la originea lor. Pe 30 noiembrie, la 15 zile de la începerea căutărilor, marina argentiniană și-a pierdut orice speranță de a găsi submarinul și a anunțat încheierea căutării supraviețuitorilor. TR-1700 argentinian va fi găsit în sfârșit un an mai târziu, pe 16 noiembrie 2018, la 800 de metri adâncime. Ancheta va stabili că a „facut implozie”, schimbându-și traseul inițial din cauza unui scurtcircuit în sistemul de baterii. Experții cred ca s-a produs o pătrundere neașteptată a apei în submersibil.
Nanggala, mormântul a 53 de marinari
Soarta Nanggala, supranumită „sulița divină” a marinei indoneziene, nu a fost mai fericită. Cu un tonaj de 1.100 de tone și punerea în funcțiune cu 41 de ani mai devreme, nimic nu a predestinat ca acest submarin de atac convențional să înceteze brusc difuzarea mesajelor pe 21 aprilie 2021, în timpul unui exercițiu cu torpile desfășurat în apele din nordul insulei turistice Bali. La acea vreme, era unul dintre cele cinci submarine ale Indoneziei.
La ora locală 3 a.m., marina a pierdut contactul cu Nanggala. Prin urmare, a lansat un apel internațional de urgență pentru a-l găsi: guvernele din Australia, Singapore și India au răspuns cererii de asistență. Imediat, salvatorii formați din 20 de nave și 4 avioane indoneziene, o navă de război australiană și un avion de recunoaștere american, au descoperit urme de hidrocarburi în apropierea zonei în care dispăruse Nanggala .
Trei zile mai târziu au fost găsite resturi de câteva sute de metri adâncime: un tub torpilă, bucăți de țevi de răcire, lubrifiant pentru periscop... A doua zi, 25 aprilie, Marina Indoneziană anunță că a găsit epava spartă în trei părți la 800 de metri sub nivelul mării și confirmă moartea celor 53 de membri ai echipajului. Pentru personalul naval, scufundarea s-a datorat unui val subacvatic, adică unei schimbări bruște a densității apei, din cauza diferențelor de presiune la adâncime.
Kursk, 118 morți din cauza unei torpile
Povestea tragică a lui Nanggala amintește și de cea a K-141 Kursk, submarin ultrasofisticat al armatei ruse. Dat în funcțiune în 1994, s-a scufundat pe 12 august 2000 cu un echipaj format din 118 oameni. Naufragiul s-a produs de la explozia unei torpile de exercițiu la bord, în timp ce aceasta era lansată. Cu o lungime de 154 de metri, cu patru punți și cântărind 13.500 de tone, acest submersibil cu propulsie nucleară era la vremea aceea vârful de lance al URSS. Dar două explozii l-au imobilizat la 108 metri adâncime în Marea Barents.
Câteva zeci de oameni vor supraviețui timp de multe ore într-un compartiment de urgență neafectat de exploziile care au deteriorat toate sistemele de susținere a vieții navei așteptând sosirea ajutorului. Marina rusă va minimiza mai întâi accidentul, invocând „dificultăți tehnice minore”. O navă de salvare va veni a doua zi după tragedie, dar este insuficient de eficientă pentru a ajunge la Kursk. Patru zile mai târziu, Rusia a acceptat ajutorul britanic și norvegian. Navele de salvare din ambele țări au ajuns la locul dezastrului pe 19 august. Prea târziu: au constatat că compartimentul de rezervă este complet inundat. Kursk va fi însă reasamblat pe 8 octombrie 2001, la mai bine de un an de la scufundare. Majoritatea cadavrelor vor fi identificate.
Ar mai putea fi citate și alte epave submarine, precum cea a lui Ming361 , un submersibil chinez găsit la 11 zile după scufundarea sa pe 16 aprilie 2003 în Marea Galbenă. 70 de persoane au fost asfixiate acolo din cauza unei defecțiuni mecanice a motoarelor diesel, potrivit marinei chineze.
Două posibilitați pentru submarinul cu turiști
Orice speranță nu este pierdută. În primul rând, pentru că micul submarin turistic nu are nicio armă militară, așa cum aveau navele menționate mai sus. Apoi, pentru că submersibilul OceanGate este echipat cu un „sistem de monitorizare medicală în timp real”, indică site-ul organizației. În cele din urmă, echipajul submarinului turistic este „format din niște exploratori legendari, dintre care unii au efectuat peste 30 de scufundări pe RMS Titanic începând cu anii 1980”, a scris într-o publicație Hamish Harding, un om de afaceri britanic care participă la transport.
Fără să fi studiat mașina în sine, Alistair Greig, profesor de inginerie marină la University College London, a menționat AFP două teorii posibile pe baza imaginilor aparatului publicate de presă. El consideră că, dacă ar fi avut o problemă cu electricitatea sau cu comunicațiile, ar fi putut fi scos la suprafață, plutind „așteptând să fie găsit”.
„Un alt scenariu este că carcasa a fost compromisă”, și a existat o scurgere. „ Atunci, prognoza nu este bună ”, a adăugat el.
În orice caz, cercetările sunt în plină desfășurare în seara de luni.
We're excited to begin the 2023 Titanic Expedition! Read our first expedition blog to learn how you can follow our return to the wreck: https://t.co/fqFoqu0mns #Titanic
— OceanGate Expeditions (@OceanGateExped) May 11, 2023
US Coast Guard HC-130J #AE5DEE as C2015 returns to CGAS Elizabeth City, NC after searching for the missing tourist submersible 900 miles off of Cape Cod, MA that was last heard from yesterday. https://t.co/8M2Vmas7Z0 pic.twitter.com/IGq30oZK0B
— TheIntelFrog (@TheIntelFrog) June 19, 2023
