La peste patru decenii de la tragedie, jurnaliştii germani de la NHA Online au prezentat povestea unei supravieţuitoare: Grete Hohmeister, născută în 1935 în România. La vârsta de 10 de ani, în 1945, ea a emigrat cu familia în localitatea germană Breitenbach. S-a căsătorit în 1956, iar din căsătorie au rezultat doi copii.
“La data de 5 noiembrie 1973 m-am urcat în tren în Gara Kassel. Eram secretară şefă şi mergeam la un curs de perfecţionare. Aveam loc în penultimul vagon, dar fiind prea plin, am ales să mă duc în ultimul, care era la clasa I. În momentul plecării aşteptam o probă de frână, dar spre mirarea mea frânele nu au scos nici un sunet.
La puţin timp ne-am oprit într-un câmp, în zona localităţii Guntershausen, tocmai din cauza unei defecţiuni la sistemul de frânare. A urmat o bubuitură şi de acolo nu îmi mai amintesc nimic, doar că m-am trezit peste trei săptămâni pe un pat din spital”, a povestit Grete Hohmeister. La puţin timp după oprire, trenul a fost lovit violent din spate de un alt tren care circula cu viteză pe aceeaşi linie de cale ferată.
Grete Hohmeister a fost singura persoană din ultimul vagon care a supravieţuit coliziunii. Ambele picioare i-au fost zdrobite. Avea răni grave la nivelul capului şi gâtului, dar şi câteva coaste rupte. Piciorul drept i-a fost amputat de la genunchi în jos. A petrecut trei ani în spital şi a fost supusă la peste 30 de intervenţii chirurgicale. Piciorul stâng nu şi-l putea îndrepta complet. Chiar şi aşa, la şase ani de la accident a fost reprimită la locul de muncă.
Au urmat decenii de procese. A solicitat ca anii de suferinţă să îi fie luaţi în considerare la determinarea pensiei, apoi a acţionat în instanţă Căile Ferate Germane pentru a solicita despăgubiri. “Au fost puţine succese din acest punct de vedere”, a spus Grete.
Ea recunoaşte că nu ar fi supravieţuit până la această vârstă dacă nu ar fi fost soţul ei, Hermann. “A fost ca un înger păzitor pentru mine. Este un exemplu pentru întreaga societate. A avut grijă de mine fără să îi cer măcar o dată ceva. Amărăciunea celor întâmplate nu poate să dispară. Îmi repet mereu în gând: înainte am fost un om, acum în scaun cu rotile sunt un nimic”.
În ultimii 43 de ani, ea a fost preocupată de filozofie, psihologie şi studiul comportamentului uman. A publicat inclusiv o carte cu titlul ”Fulgerul conştiinţei”.
Dar a scris şi o carte autobiografică, cu accent pe viaţa de după cumplitul accident, intitulată “Grav rănit. Aşa, şi?”.
Conform raportului final dat publicităţii de autorităţile germane, accidentul s-a produs la 1,2 km de gara Guntershausen. Trenul Ederland 973 a izbit trenul Interzonal 453 în jurul orei 14.29, la o viteză de 60 de kilometri pe oră. Motivul ar fi fost o blocare a roţilor celui de-al doilea tren în momentul frânării, din cauza murdăriei şi umezelii de pe şine pe o porţiune de 800 de metri. Raportul trage concluzia că s-a făcut tot posibilul pentru evitarea coliziunii şi conductorul celui de-al doilea tren nu se face vinovat de impact.
În urma accidentului, şinele dintre gara Regershausen şi Guntershausen sunt curăţate periodic, iar în dreptul zonei unde s-a produs accidentul este un limitator de viteză.
