Antreprenorul Arnaud Bertrand, care a studiat in trecyt în detaliu documentele declasificate de serviciile de informații care au dus la anularea rezultatelor alegerilor prezidențiale din România aratând ca documentele respective arată o campanie normala de social media pe TikTok, a publicat din nou un mesaj pe X referitor la anularea alegerilor din România și la discursul lui J.D.Vance.
Deși recunoaște unele critici legitime ale lui Vance la adresa Europei – de la modul în care UE a gestionat alegerile din România până la politică privind imigrația – Bertrand subliniază un paradox esențial: multe dintre problemele pe care vicepresedintele american le reproșează Europei sunt rezultate directe ale influenței și acțiunilor SUA. De la cenzura digitală până la valoarea migrației cauzate de conflictele declanșate de America. De la cenzura digitală până la valurile de migrație cauzate de conflictele declanșate de America, implicarea SUA nu poate fi ignorată, a scris Bertrand pe X
"E greu să nu faci paralele între discursul lui JD Vance de la Conferința de Securitate de la München și discursul lui Putin din 2007 la același podium.
Ambele au fost momente cruciale care au transformat fundamental consensul existent. La vremea respectivă, Putin a ținut un discurs care a marcat începutul sfârșitului momentului unipolar. Discursul lui JD Vance va fi probabil reținut ca discursul care a marcat începutul sfârșitului alianței occidentale post-Al Doilea Război Mondial.
Ca european, sunt indecis în legătură cu ceea ce a spus Vance despre Europa.
El are, desigur, dreptate în multe privințe. De exemplu, atitudinea Europei față de alegerile din România a fost dincolo de oribilă și neechivoc antidemocratică. Am subliniat acest lucru de mai multe ori pe această platformă.
Dar - și acesta este un „dar” foarte mare - în ceea ce privește România și o mare parte din criticile lui Vance adresate Europei, SUA au fost acolo alături de Europa, acționând împreună și adesea chiar ghidând acțiunile Europei. În special în cazul României, de exemplu, cred că Departamentul de Stat american a fost primul care a emis o declarație pe 4 decembrie exprimându-și îngrijorarea cu privire la „implicarea Rusiei în activități cibernetice maligne menite să influențeze integritatea procesului electoral românesc”, ceea ce a dus la anularea alegerilor două zile mai târziu (și care, s-a dovedit mai târziu, era complet fals: s-a descoperit că această „activitate cibernetică malignă” a fost plătită de chiar partidul românesc aflat la putere care a anulat alegerile!). Abia după declarația Departamentului de Stat, europenii au urmat exemplul SUA.
Astfel, este puțin cam mult, chiar foarte mult, pentru Vance, cu mai puțin de 2 luni după aceea, să ne țină lecții nouă, europenilor, despre acest lucru fără să recunoască măcar rolul SUA în multe dintre ele.
Același lucru se poate spune și despre moderarea conținutului și „cenzura” europeană. El uită cu ușurință că o mare parte din abordarea actuală a Europei a fost dezvoltată în strânsă coordonare cu agențiile și companiile de tehnologie americane. Cadrul de moderație a conținutului UE nu a apărut în vid - a fost puternic influențat de practicile și presiunile americane.
Sau luăm criticile lui Vance la adresa politicilor europene de migrație în masă. A petrecut o mare parte din discurs lamentându-se asupra atacului de la München de ieri, despre care se pare că a fost comis de un tânăr afgan solicitant de azil, descriindu-l ca un rezultat direct „al unei serii de decizii conștiente luate de politicieni din întreaga [continentul european]”. Dar el uită cu ușurință să menționeze de ce afganii au emigrat în masă din țara lor, ceea ce ar putea avea puțin de-a face cu o anumită mare putere care a decis să ducă un război de 20 de ani acolo și a distrus complet țara... Același lucru se întâmplă și cu mulți dintre migranții din Europa, o parte semnificativă dintre ei fiind un rezultat direct al unor decizii dezastruoase ale politicii externe americane.
Sunt, de asemenea, extrem de neliniștit de intențiile declarate ale lui Vance de a se amesteca în politica europeană. El subliniază - pe drept cuvânt - că Europa nu respectă valorile sale democratice, dar în același timp anunță explicit intenția Americii de a interveni în politica europeană susținând anumite mișcări împotriva instituțiilor stabilite. Critică elitele europene pentru că nu respectă alegerile democratice, în timp ce sugerează simultan că o administrație Trump ar lucra activ pentru a influența aceste alegeri. În ce se deosebește acest lucru de tipul de intervenție pe care o condamnă ipocrit?
Poate cea mai îngrijorătoare dintre toate este faptul că viziunea lui Vance pare să ignore complet de ce a fost construită arhitectura europeană postbelică. Europa este locul unde au început ambele războaie mondiale, 100% dintre ele. Ultimii 80 de ani au fost o perioadă unică de pace în istoria europeană: din cauza densității ridicate de state într-o geografie relativ mică și a caracterului destul de neplăcut al multor națiuni europene (francezii fiind incluși în mod special), continentul a fost într-un conflict aproape constant în mileniul precedent. Nu-mi plac instituțiile europene la fel ca oricare altcineva, dar nu uit spiritul original cu care au fost create: să pună capăt războiului fără sfârșit în Europa.
Prin poziționarea Americii ca aliat al forțelor naționaliste împotriva acestor instituții, Vance nu doar că pune capăt unei alianțe - el lucrează activ pentru a dezlega întreaga arhitectură de pace europeană postbelică, ceea ce ar putea avea implicații imense. De fapt, cred că putem chiar să ne întrebăm dacă SUA nu are acum războiul în Europa ca unul dintre obiectivele sale strategice. Având în vedere istoria SUA în declanșarea războaielor la stânga și la dreapta atunci când cred că sunt în interesul lor și având în vedere discursul lui Vance, cred că întrebarea merita pusa.
În concluzie, nu mă rușinez să spun că prefer cu mult discursul lui Putin din 2007 față de cel al lui Vance. Indiferent de ce crezi, Putin a rămas în limitele ceea ce considera el că sunt provocări la adresa intereselor naționale ale Rusiei, probleme precum extinderea NATO sau încercările Americii de a obține hegemonie globală. El nu a încercat să se amestece în politica internă occidentală sau să poziționeze Rusia ca o forță activă pentru subminarea instituțiilor occidentale din interior. Viziunea lui era să creeze o lume multipolară în care Rusia ar fi un pol independent - nu să dezmembreze arhitectura internă a altor poluri.
În timp ce Putin voia să limiteze puterea occidentală la nivel global, Vance pare să vrea să fractureze ordinea europeană la nivel local. Aceasta este o propunere mult mai periculoasă.
Sunt pentru reformarea Europei și o cer constant. Dar, pentru mine, cu mult cea mai mare problemă pentru Europa este lipsa sa de suveranitate și autonomie strategică, în special față de Statele Unite, în aproape toate domeniile. Dacă discursul lui Vance ar putea avea vreun aspect pozitiv, acesta ar fi să trezească în sfârșit europenii la această realitate: sperăm că, pentru o dată, Europa va trage lecția corectă."
Really hard not to make the parallel between JD Vance's speech right now at the Munich Security Conference and Putin's 2007 speech at the very same podium. pic.twitter.com/uk3V0aBDSS
— Arnaud Bertrand (@RnaudBertrand) February 14, 2025
Both were watershed moments that fundamentally transformed the existing consensus. Putin at the…
