Fotografia în care cadavrul micuțului Aylan apărea pe nisip, în buza mării, cu fața în jos, părea aproape ireală. Un fotomontaj, cu o păpușă stricată, aruncată în apa mării. Dar nu, era vorba despre un copil, despre o viață de om care s-a sfârșit brusc când încerca, de fapt, să fugă de moarte. Imaginea lui a stârnit valuri de emoție, dar și de indignare în lumea întreagă. Unii se întreabă și chiar dezbat această temă, dacă e bine că o astfel de imagine este difuzată de presă.
Fiecare catastrofă umanitară a avut însă imaginile sale simbol. Aylan a devenit un simbol al unei crize umanitare grave, ale cărei dimensiuni nu le putem imagina încă.
Cu ochii în lacrimi, Abdullah Kurdi, tatăl lui Aylan, a asistat la înmormântarea celor trei cadavre la Kobane, oraș cu o populație majoritar kurdă, situat la frontiera turcă. El a declarat cu această ocazie că moartea alor săi ar trebui să încurajeze țările arabe să vină în ajutorul refugiaților sirieni.
”Vreau ca guvernele arabe, țările europene să vadă ce li s-a întâmplat copiilor mei, iar în numele lor să ajute”, a declarat acesta pentru un post de radio local.
După naufragiul care a decimat familia Kurdi, poliția turcă a arestat joi patru presupuși cărăuși, toți de naționalitate siriană. (M.C)
