Prilej pentru presa belgiană să îi aducă un omagiu funcţionarei cu rang înalt din sectorul taximetriei, care se mândreşte cu o longevitate-record în fruntea unui departament din Region bruxelloise. Ba chiar probabil cu un record naţional, după cum scrie rtbf.be.
Numită în acest post în 1990, Mihaela (Michaela) Popescu îl părăseşte acum după 26 de ani, la capătul unei cariere tumultoase. Sectorul taximetriei, în capitala belgiană, are o reputaţie problematică, doamna Popescu era singura care avea energia de a ţine frâiele.
O femeie într-o lume a bărbaţilor
Doamna fără chip, căci nici articolul de faţă, nici Google images nu ne dezvăluie imagini cu doamna Mihaela Popescu, s-a născut în România, în 1951. Este absolventă de Filologie română, la Universitatea Bucureşti, în 1974. La scurt timp după absolvierea studiilor, a ajuns la Bruxelles, pentru a-şi începe o carieră în administraţie.
În 1978, Region bruxelloise nu exista încă. Pe atuci se vorbea despre Agglomeration. Dar în anii 70 pătrunderea în serviciul public, mai ales pentru cineva care venea dintr-o ţară din Europa de Est, era greu de imaginat. Ei bine, ea a reuşit.
Şi mai mult: în 1990 a fost numită „stăpână” într-un sector în care 99,9% dintre angajaţi sunt bărbaţi. Totuşi, a reuşit să se impună. Şi să impună şi accentul de româncă, pe care nu l-a pierdut nici după atâţia ani, scrie rtbf.be.
Ea a făcut regulile
Mihaela Popescu a impus şi metode deseori dure atât funcţinarilor, cât şi taximetriştilor. A impus cultul său pentru discreţie, dus la extrem, după cum scrie sursa citată. În 26 de ani, Mihaela Popescu nu a acordat interviuri lungi. Ceea ce a fost destul de frustrant pentru presă.
„Am fost invitată o dată în platoul unei televiziune, la începuturile carierei mele de directoare. A fost singura dată”, mărturiseşte ea acum. „Nu trebuie uitat: sunt funcţionară, trebuie să păstrez o anumită distanţă, lucru pe care l-am respectat întotdeauna”, adaugă doamna Popescu.
Mihaela Popescu şi-a impus şi statutul, atipic total în regiunea bruxelleză, mai ales într-o astfel de funcţie: nu a fost niciodaă numită şi nu vorbeşte olandeza (neerlandeza):”O înţeleg, citesc. Dar la Bruxelles nu este obligatoriu să o vorbeşti”, se eschivează ea.
Politica? Fiecare cu ale lui!
În orice caz, este singura care a acceptat să facă treburile murdare ale miniştrilor, când a fost vorba să se impună reguli firmelor de taximetrie. Miniştrii au trecut, ea a rămas. Recunoaşte şi ea:”Miniştrii trec, administraţia rămâne, cum se spune”. Şi zâmbeşte.
„Cum de am rămas atât de mult în postul ăsta? Pentru că este un post de acţiune, iar mie asta îmi place. Nu există plictiseală, întotdeauna se întâmplă ceva în sectorul taximetriei. Să schimb metoda? De ce? Mi-a plăcut ce am făcut în toţi aceşti ani”, mărturiseşte.
V-aţi gândi, probabil, că are pile politice, ca pe meleagurile româneşti. Ei, bine, şi presa din Belgia s-a întrebat asta. Dacă politica şi-a băgat cumva coada în viaţa ei.
Nu. După 26 de ani, este imposibil să i se lipească vreo etichetă politică. „Cochetarea cu politica? Nu cred deloc în ea”, dă asigurări şi Michel Petre, patron al Taxis Verts. „Cred mai degrabă că este o femeie imparţială şi foarte integră. Nu s-a lăsat călcată pe coadă”, mai spune el.
Acelaşi lucru susţine şi Willem Draps, de la o altă firmă. El spune că este o femeie integră, de caracter, fără limbă de lemn, care spune lucrurilor pe nume, şi care a gestionat un domeniu în interesul tuturor. Avea puţini oameni în subordine, dar nu şi-a vârât degetele în borcanul cu dulceaţă. Nu s-a aflat niciodată în centrul dezbaterilor, dată fiind discreţia ei. A avut inteligenţa de a nu se expune.
Popescu-Ceauşescu. "Nu ştiu despre ce vorbesc!"
Discretă? Invizibilă? Taximetriştii nu o consideră aşa. Pentru ei, este Popescu-Ceauşescu.
„Când ştii că am părăsit România din cauza dictaturii... Ceauşescu e ăla care a înfometat propriul popor, nu trebuie uitat acest lucru”, spune Mihaela Popescu. „Ei, bine, eu am reuşit să trec destul de rapid peste ştampila asta. Nu port ranchiună. Cei care spun asta şi fac referire la Ceauşescu nu ştiu despre ce vorbesc”, spune ea.
„Nu mi-a fost niciodată frică, atunci când unii şoferi îmi cereau demisia. Au uitat că sunt o funcţionară şi că nu puteam demisiona sau să fiu demisă decât pentru greşeli grave. Ceea ce nu am comis niciodată în 38 de ani de carieră în administraţie”, declară doamna Popescu.
Mihaela Popescu afişează o personalitate controversată, se vede asta. Dar rămâne până la 1 decembrie, unul dintre funcţionarii bruxellezi de tip vechi. La 28 noiembrie face cinste, aşa, de plecare. Nu a invitat niciun politican. Integritate până la capăt!
