Kamala Harris a reluat partitura lui Hillary Clinton: același moralism, același sprijin din partea elitelor, același comunitarism. O strategie învinsă care pune sub semnul întrebării capacitatea democraților de a învăța, scrie un editorial Le Point
Lucrul ciudat despre democrații americani este că ei nu învață. Dacă Donald Trump a câștigat acest lucru se datorează și campaniei proaste a Kamalei Harris. La fel ca Hillary Clinton, concurenta lui Trump la alegerile prezidențiale din 2016, Kamala a greșit complet de la început până la sfârșit.
Kamala Harris se descurcă bine la televizor. Ea inspiră chiar o oarecare simpatie, cu un râs bun pe care poate l-a folosit exagerat, de parcă asta ar fi fost tot ce avea. Dar ea a făcut eroarea fatală de a repeta punct cu punct o strategie, cea a lui Hillary Clinton, strategie care eșuase lamentabil cu opt ani în urmă. În primul rând, împotriva candidatului republican, ea a făcut campanie pe morală cu sprijinul tuturor „elitelor” de la Hollywood și aproape a tuturor mass-media.
Corul sufletelor curate
În ultimele săptămâni, mobilizarea vedetelor a fost la apogeu. De la Beyoncé la Richard Gere la Leonardo DiCaprio, toți, îmbrăcați în probitate și bună conștiință, au avertizat împotriva „fascismului”. Până și Arnold Schwarzenegger s-a alăturat corului sufletelor pure. Cât despre jurnaliștii americani, ei păreau adesea într-o misiune, o misiune de a salva democrația și America de pericol. Unii chiar au ajuns să semene cu predicatorii teleevangheliști.
Cu toate acestea, este o lege infailibilă pe care ar fi trebuit să o învețe cu toții până acum: cu cât Trump este mai atacat de "America de sus", cu atât mai mult poate spera să aducă "America de jos" în spatele lui. „Afacerile” și procesele nu l-au învins în 2016. Nici editorialele critice din New York Times și din aproape toate ziarele. De ce, atunci, s-a reluat acest lucru în 2023 și 2024, cu aceeași entuziasm, de parcă nu ar fi fost nevoie să schimbe o strategie care nu a funcționat? Nu cumva și-au pierdut mințile democrații și stânga americană?
Discurs fragmentat
În cele din urmă, cea mai mare vină a lui Kamala Harris a fost, mai presus de toate, că a ținut un discurs fragmentat, segmentat, adresându-se pe rând fiecăruia dintre comunitățile țării, în timp ce Donald Trump, precum Joe Biden care l-a învins în 2020, s-a adresat poporului american ca un întreg, cu un mesaj național, patriotic. Aceasta este poate una dintre marile lecții ale acestor alegeri: spre deosebire de patriotism, comunitarismul nu duce la victorie – sau nu mai duce. Dovada este că candidatul republican care a vorbit pentru prima dată despre America a câștigat alegători în toate categoriile sociale și, potrivit unor sondaje, a făcut chiar progrese serioase în rândul negrilor.
Ca să nu mai vorbim de clasa muncitoare, după cum arată rezultatele din Pennsylvania. Aviz celor care, în Europa, joacă cartea comunitară. Stânga eruopeană care, în ultima vreme, s-a modelat după stânga americană, cu aceeași demagogie comunitară și aceleași ticuri lingvistice, ne va spune acum că trebuie să schimbăm oamenii dacă ei greșesc atât de mult.
