A aparut recent la Editura Polirom cartea Drumul catre libertate-autobiografia unei refugiate din Coreea de Nord. Autoarea,Yeonmi Park, îsi povesteşte viata din Coreea de Nord şi cum a reuşit să fugă din ţară.
Iată un fragment în care autoarea povesteşte cum au încercat autorităţile să rezolve criza de îngraşaminte:
„Una din marile probleme din Coreea de nord era faptul că nu se prea se găseau îngraşaminte. Cand s-a prabusit economia,in anii 90, Uniunea Sovietica(...) nu ne-a mai trimis ingraşaminte şi nici fabricile noastre nu au mai produs aşa ceva.
Aceasta a dus la recolte deficitare care a agravat şi mai mult foametea. Aşa că guvernul a iniţiat o campanie menită să compenseze lipsa îngraşămintelor cu o sursă locala şi regenerabilă:dejecţiile oamenilor şi ale animalelor. Fiecare muncitor şi şcolar trebuiau să contribuie cu o anumita cantitate. Vă imaginaţi ce probleme crea asta pentru fanmiliile noastre. Fiecare membru al familiei avea o cotă zilnică aşa că atunci când ne trezeam începea războiul. Matuşile mele era cele mai competitive.
-Ţine minte să nu faci caca la şcoală! îmi spunea în fiecare zi mătuşa mea din Kowon.Ţine-te până ajungi acasă..De fiecare dată când matuşa mea din Songnam-ri pleca în călătorie şi trebuia să-si facă nevoile în altă parte se plângea în gura mare că nu avea la ea o pungă de plastic.(...)
Marele efort de colectare a dejecţiilor s-a intensificat în ianuarie ,ca totul să fie pregatit pentru perioada de vegetaţie. În Coreea de Nord WC-urile nu erau de obicei în casă, asa că trebuia să ai grijă să nu te jefuiască vecinii în timpul nopţii.. Unii îşi încuiau WC-urile din curte ca să nu dea hoţii. Profesorii ne trimiteau pe străzi ca să cautam excremente şi să le aducem în clasă. Aşa încât dacă vedeam un câine făcându-şi nevoile pe stradă era aur curat. Unchiul meu din Kowon avea un câine mare care făcea şi mult caca-şi toti din familie se bateau pentru el.”
