Protestul camioanelor canadiene tocmai a dovedit în viața reală că o mică minoritate poate, fără violență, să aibă un impact mare, scrie un editorial din revista Contrepoints.
Nimeni nu poate spune cât vor mai dura demonstrațiile camionagiilor canadieni și ale convoiului lor pentru libertate: hotărârea lor pare de neclintit dar și cea a guvernului Trudeau de a-i dispersa crește pe măsură ce impactul economic este din ce în ce mai puternic. Și tocmai acest impact contează și ne permite să învățăm o lecție din mișcarea canadiană.
A fost așadar necesară aducerea poliției pentru a îi aresta pe manifestanții de pe Podul Ambassador, una dintre principalele artere de circulație dintre Canada și Statele Unite: de câteva zile camioanele blocau trecerea între cele două țări și în același timp transportul de piese de schimb de care industriile auto din Detroit au nevoie pentru a-și produce vehiculele.
Aparent, blocarea unei economii poate fi decisă doar de guvern și numai dacă doar micile afaceri, restaurantele și cinematografele trebuie să sufere din cauza asta...
Acum podul este eliberat dar o întrebare ar putea ocupa mintea oamenilor: vor fi suficiente camioane și mai ales șoferi de camion pentru a transporta piesele? Mai general și dacă ne uităm la ce se întâmplă la Ottawa, imaginându-ne că forțele de ordine, sponsorizate de Trudeau și guvernul său, decid să-i închidă pe toți cei care participă activ la demonstrațiile actuale, vor avea suficiente celule? vor îndepărta rapid camioanele care blochează centrul orașului dar cum se vor asigura că serviciile oferite de acești camionagii vor reîncepe rapid?
Cu alte cuvinte, chiar și fără a face cea mai mică demonstrație de forță sau cel mai mic blocaj, acești indivizi pot crea probleme logistice semnificative rămânând acasă.
În practică, observăm foarte simplu că, pentru a funcționa, dacă nu optim, cel puțin într-un mod corect, o societate are nevoie de o mare parte din elementele sale și mai ales de o proporție mare de consimțământ al indivizilor față de regulile adoptate, oricât de absurde ar fi ele. Și prin „proporție mare” nu înțelegem aici „o majoritate”, ci într-adevăr aproape toți.
Mulți aici confundă aprobarea unei puteri, care îi reunește în esență pe cei care au votat-o (adesea o minoritate de cetățeni), cu consimțământul de a trăi și de a lucra într-o societate civilizată care are nevoie de consimțământ de peste 99%. Nicio societate modernă nu este capabilă să funcționeze sustenabil dacă câteva sute de mii de oameni încetează brusc să lucreze;
Totuși, și aceasta este cu adevărat demonstrația magistrală a camionagiilor canadieni, această proporție nu trebuie neapărat să fie mare. Mai mult: nu este nevoie de o manifestație vizibilă pentru a obține un efect major. Prin definiție și pentru că societățile noastre capitaliste se bazează în întregime pe specializare, înlocuirea persoanelor calificate în scurt timp este cu atât mai dificilă cu cât formarea lor nu este nici gratuită, nici rapidă. Un șofer, un pilot, o asistentă, un taxi dispărut, se pot înlocui; pe de altă parte, câțiva procente dintre aceștia care, brutal, rămân acasă înseamnă că părți întregi ale societății se blochează, economia încetinește și costurile cresc.
În acest context, este de înțeles de ce puterea lui Trudeau (și a oricărui guvern, de altfel) nu există decât prin consimțământul mai mult sau mai puțin inconștient al aproape tuturor și nu doar al celor 50% plus un vot pe care îl presupune democrația. Nu sunt 1% din canadieni pe stradă și nici 50% dintre camionagii, dar când o proporție foarte mică nu mai crede în asta și refuză să participe, controlul iluziei și puterea dispar brusc.
Acești camionagii tocmai au demonstrat că puterea indivizilor este mult mai puternică și mult mai profundă decât credem la prima vedere: chiar și un număr mic dintre ei este suficient pentru a opri consimțământul artificial.
În realitate, ceea ce permite consimțământului unanim să dureze este falsa credință a fiecărui individ ca el e izolat si lipsit de putere. De îndată ce ni se pare că nu suntem singuri, că ne putem chiar coordona pentru a ne arăta clar refuzul, iluzia consimțământului unanim dispare.
Această credință ca un individ e izolat si neputincios este, fără îndoială, motivul pentru care liderii au luptat întotdeauna împotriva liberului flux de idei și informații: infiltrarea mass-media (prin subvenții, corupție sau presiune socială) este esențială pentru a se asigura că cei care refuză să își dea consimțământul nu vor avea publicitate, că vor rămâne izolați; proliferarea legilor de control al informației pe internet și cenzura activă a rețelelor de socializare împărtășesc exact același scop: să garanteze că cei care s-ar putea organiza spontan și independent nu pot face acest lucru.
Odată cu succesul camionagiilor, frauda intelectuală a consimțământului unanim a fost eliminată. Această fraudă devenind imposibil de susținut, în guvernul Trudeau rămâne doar violența.
Sursa: Contrepoints
