Azi-dimineaţă iar nebunie în trafic, de ziceai că i-a apucat brusc pe toţi dorul de muncă. Alergau în toate direcţiile ca apucaţii de ziceai că suntem în februarie nu în buza vacanţei. M-am uitat în dreapta, m-am uitat în stânga şi brusc m-a lovit: stai aşa că sunt examene! Bac, capacitate, licenţe? Cred că mai degrabă licenţe, că bac-ul şi capacitatea nu încep la ore aşa târzii.
Şi-am tras cu urechea să aud viitorul ţării, dacă sună bine, dacă sună rău sau dacă sună aşa-şi-aşa. Am auzit, e drept şi discuţii corecte gramatical, fără "diminutivuțe", dacă-mi permiteţi exprimarea, studenţi care au aflat că poţi folosi cărţile şi altfel decât ca evantai sau ca sursă de cornete. Discuţii corecte, fără genuflexiuni logice, aplicate, concrete, cu subiect şi predicat şi era cât pe-aci să mă declar liniştit şi mulţumit.
Numai că am auzit şi o multume de mam'zele masacrând cu spor limba română, cu "frumi", "păpu" şi alte prescurtări de gen, cu poveşti tragice de mall, când ea l-a văzut pe mazărfackăr cu alta şi el a încercat s-o facă din vorbe, să-i spună că era o verişoară din provincie venită brusc la capitală să se umple de cultură şi ţoale de firmă. Discuţii, pe ici pe colo brambura, de era un chin să urmăreşti firul narativ al poveştii.
Şi m-am convins, viitorul ţării nu sună nici bine, nu sună nici rău, sună doar... aşa-şi-aşa.
