Bun, ne-am lămurit, în Franţa rulează Emmanuel 5, în vreme ce unii europeni nu înţeleg ce se întâmplă şi de unde le-a venit. Iar noi ne uităm încă odată cu admiraţie către "sora noastră de gintă latină", care a demonstrat că în vremuri tulburi ştie să-şi ţină capul pe umeri şi chiar să-l folosească la gândit.
De fapt, cred că tocmai s-a dat semnalul că cele 15 minute de glorie ale "politicii prostiei" s-au cam încheiat. 15 minute inaugurate de Donald Trump şi continuate destul de scrâșnit cu Brexitul.
Şi încă mă minunez de cum se poate câştiga o campanie electorală cu un discurs normal şi aşezat, nu cu fraze sforăitoare aflate la limita între nebunie şi ridicol. Poate vor învaţă ceva de aici şi politicienii mioritici, pentru că eu unul m-am săturat să votez mereu răul cel mai mic, m-am săturat de campanii electorale care incită la ură, divizare, m-am săturat de "politica prostiei". M-am săturat de mesaje "de Românica", de îndemnuri la încăierare, de "cine nu e cu noi e împotriva noastră", de "ciocu' mic, acum noi suntem la putere", vreau o ţară ca afară, dacă-mi permiteţi parafraza.
Vreau să aud în campaniile electorale teme concrete, discuţii aplicate, subiecte care ne interesează în viaţa de zi cu zi, nu mai vreau să văd cum se revarsă sacii cu promisiuni greu de respectat.
Iar în condiţiile în care Macron s-a dovedit mai mare ca micronul Le Pen, aştept cu mare interes şi alegerile din Marea Britanie, pentru că văd cum Theresei May îi cam fuge Downing Street-ul de sub picioare.
