A poposit pe masa de lectură un volum cuminte, de istorie regională, sensibil și discret. Citisem în urmă cu un an, la documentarea pentru emisiunile din Bucuria Credinței din cadrul Universului Credinței (TVR) lucrarea lui Sorin Geacu, Bisericile din Dobrogea de nord în anul 1921 (Ed. Arhiepiscopiei Dunării de Jos, Galați, 2018) și mă entuziasmasem de o geografie a istoriei nouă, foarte rar pusă în valoare. Apoi am descoperit efortul realizat în vederea cinstirii a 155 de ani de la construirea Catedralei Episcopale „Sfântul Ierarh Nicolae” din Tulcea- cea mai veche catedrală în funcție liturgică din Dobrogea, volumul Bisericile Ortodoxe Române din satele dobrogene la începutul secolului XX (Ed. Andreiana, 2020,222 pg). Susținut de Preasfințitul Visarion, Episcopul Tulcii, cel care acordă Binecuvântarea publicării și deschide lucrarea cu un cald Cuvânt de binecuvântare (pp. 7-9), autorul propune de fapt un inventar al „râvnitei” averi a Bisericii în Dobrogea- râvnită nu doar de progresiștii de azi ci și de armatele cotropitoare ale pământului dunărean. E de ajuns să citiți scrierile lui Vasile Pârvan despre regiune pentru a înțelege ce aveam în planul arheologic înainte de năvălirile armatei bulgare- strașnică exportatoare de bunuri materiale alee bisericii și jefuitoare de situri arheologice deplânse de genialul nostru istoric- și ce a rămas după administrația lor. Sorin Geacu propune, așadar, o inventariere inedită a 135 de biserici din Dobrogea (80 din Județul Tulcea și 44 din județul Constanța) -doar Niculițelul și Rahmanul beneficiind de mai mult de o biserică. Sunt bisericile din 1902- cu toată dota lor de clădiri bisericești, obiecte din altar și interiorul locașului, cărți și alte bunuri ori proprietăți- clopotnițe, case parohiale , cimitire ori terenuri. Un puzzle de inventare subiect de lectură? Fără îndoială că da. Parte dintr-un efort de restaurare a icoanei Bisericii Ortodoxe Române într-un spațiu al freamătului istoric. Fotografiile din volum au fost prelucrate din albumul intitulat „Bisericile clădite în județul Tulcea între anii 1886-1901” apărut la București în 1902. Reținem și motto-ul cercetării, cuvinte ce-i aparțin Mitropolitului Antonie Plămădeală (1926-2005), mentorul PS sale PS Visarion și al unor generații întregi de cercetători în arhivele vii ale istoriei Bisericii: „Trecutul ne descoperă temeliile pe care trebuie să zidim un prezent frumos și un viitor etern”. Cartea lui Sorin Geacu, semn că Vlădicul Transilvaniei nu se înșela.
Preluare tribuna.ro
