Deunăzi, Traian Băsescu ne-a hâțânat iarăși din blazarea noastră ancestrală: „Vă aduc aminte în perioada mea de un USL care câştigase cu 68% alegerile. Nu i-am dat lui Ponta mandatul de premier până nu am făcut celebrul protocol de coabitare, pe care, după ce l-a semnat, la două zile eram la Bruxelles cu protocolul în original şi tradus, şi depus ca garanţie la preşedintele CE, care se uita şi vedea cine ce n-a făcut. Drept pentru care, «Pisicul» a primit un «to do list» în baza a ce nu respecta din protocol, şi uite aşa, ţara a putut fi ţinută pe o linie consecventă în ce priveşte politicile europene, dar şi evoluţiile interne.”
Vasăzică, ditamai președintele a dat fuga cu „protocolul” și i l-a înmânat direct „bunicuțului” Jean-Claude Juncker. Dar acolo n-a fost vorba doar despre un petic de hârtie, ci de o suveranitate, de o mândrie națională șterpelite abject de „Corsar” și înstrăinate Marelui Stăpân european. De dragul puterii sale iluzorii, personajul acesta nociv, pupat în fund cu atâta voluptate de lichelele intelighenției dâmbovițene, ne-a vândut la prima strigare. Ca și cosemnatarul rușinoasei înțelegeri, dovadă că rămânem pe veci o „țară de secături, ţară minoră, căzută ruşinos la examenul de capacitate în faţa Europei… Aici ne-au adus politicienii ordinari, hoţii improvizaţi astăzi în moralişti, miniştrii care s-au vândut o viaţă întreagă, deputaţii contrabandişti… Nu ne prăbuşim nici de numărul duşmanului, nici de armamentul lui, boala o avem în suflet, e o epidemie înfricoşătoare de meningită morală.” (1)
Același sinistru impostor, pocnit crunt de amnezie, a mai declarat că „preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, ar fi trebuit să aibă o întâlnire cu premierul Viorica Dăncilă la Palatul Victoria, şi nu în aeroport.
Dar, foarte probabil, scrisoarea idioată pe care a trimis-o cu lovitura de stat din România l-a făcut pe Juncker să nu mai aibă niciun fel de respect pentru premierul României.”
Într-adevăr, un rendez-vous plănuit să se consume în aeorgară pune gazda în situația subalternului umilit de boss să-i acorde o concesie și să-i măsoare astfel neînsemnătatea, rolul derizoriu în constelația politică a clipei. Aici sunt de acord cu „Matrozul”, altminteri, să te crucești, nu altceva! Curat tupeu de șmenar! Păi în urmă cu câțiva ani, cu ocazia referendumului de demitere, amnezicul urla isteric prin toate saloanele occidentale că useliștii i-au aplicat o lovitură de stat deghizată în plebiscit popular! Traian Minte-Scurtă și Obraz-Gros a uitat ce-a zis adineauri și cade iarăși în ridicolul din care n-a ieșit niciodată.
Revenind la ramolitul oficial, domnia-sa a pășit pe pământul românesc clătinindu-se vizibil și candriu, pentru ca la decolare să ne transmită un mesaj pe măsura slugărniciei mioritice: „Sunt recunoscător că am fost primiți ca prinții în această țară frumoasă.” Înaltul oaspete a remarcat și el felul nostru de a ne ploconi în fața fiecărui „pițifelnic” străin și de a ne arăta micimea de stat. Cu asemenea bărbați politici, România nu poate fi privită altfel...
Așa că mă tot întreb ce rost are să mergem la vot... Alegerile astea sunt o farsă de la un capăt la altul, o competiție între minciunile programatice, declamate cu morgă de la tribuna electorală. Cât să ne mai prefacem, cât să ne mai jucăm rolul de prostănaci trași pe sfoară de regula stupidă a democrației de fațadă? Fiindcă, indiferent de câștigător, promisiunile vor fi nesocotite, iar în cancelariile de la Bruxelles și de la Washington vor fi aduse din Valahia noi și noi pacte, protocoale de înrobire voluntară...
Cum de mai are curaj să se ițească public droaia de inși porecliți în batjocură bărbați de stat, cum de nu le crapă obrazul ?
Marian Nazat (www.mariannazat.ro)
[1] Octavian Goga, fost premier al României în perioada 28.12.1937-10.02.1938.
