Hai să vă spun o ghicitoare să vedem dacă descoperiţi personajul. O să încep cu câteva lucruri despre mine: am vreo 50 de ani şi o coafură pe care ar invidia-o până şi Pălărierul din Alice în Ţara Minunilor.
Eram un om politic obscur, mediocru, necunoscut. Şi m-am gândit să mă reinventez.
Mi-am făcut un partid în care sunt singurul membru şi asta am scris şi în statut, ca să nu păţesc ruşinea să se mai înscrie cineva şi să-mi ia preşedinţia.
M-am specializat în discursuri furibunde pe reţelele de socializare, unde, dacă nu-mi convine ce scriu alţii, le şterg postările ca să apar ca cel mai deştept şi mai integru.
Şi pentru că tot nu era de ajuns, am început să-mi inventez ameninţări cu moartea. Cam una pe zi. Mai fac şi pauze, ca să nu bată la ochi, că dacă aş fi mers în ritmul ăsta, aş fi depăşit curând populaţia ţării. Şi ca să mă creadă oamenii, am început să-mi răresc apariţiile în public de frică, vezi-Doamne, să nu fiu asasinat.
M-am concentrat în ultima vreme pe teme ultranaţionaliste şi pe scoaterea cu forcepsul a ţării mele din Uniunea Europeană.
M-am bătut în idei cu diverşi adversari politici, vorba vine, m-am bătut, că eu am ţinut-o langa pe-a mea în vreme ce fraierii ăia se chinuiau să-mi dea răspunsuri inteligente.
Sunt un bufon care, dacă n-ar fi ieşit Trump iar Putin şi-ar fi ţinut banii acasă, aş fi rămas doar o umbră tristă, aducând cu o lalea.
Pot fi mulţi oameni din Europa, însă sunt unul singur. Cine sunt?
Sunt Geert Wilders.
