“Dumnezeu si Ingerul meu pazitor au facut ca totul sa se intample aici, stiu si imi amintesc acum vocea aia interioara care imi repeta mereu in cap- “asteapta pana ajungi in Olanda!”- si, aici, mi-a repetat in ziua aia- “asteapta, pana ajunge Michel acasa!”. Si cand totul a fost in regula - mi-am permis sa mor”, se destăinuie ea într-o epistolă pe Facebook.
Să o ascultăm...
“Am evitat sa scriu pana acum ceva despre sistemul medical din Romania. Poate si pentru ca duminica viitoare, 15 mai, implinesc un an de cand m-am nascut a douaoara aici, in Olanda. Tot ce s-a intamplat in ultimele zile mi-a confirmat practic ce stiam, simteam, am trait si, pe alocuri, am scris anul trecut, dupa ce m-am trezit si am reinceput sa vorbesc….tastez pe laptop, in final. Acum, probabil, multi veti intelege ce am spus atunci…
Ce m-a determinat sa scriu acum este evenimentul tragic deaseara care, inca odata, confirma tot ce simt despre sistemul medical romanesc. O neputinta crasa in fata mortii, pe teren, la Dinamo, asta dupa ce am scris, in urma cu ceva ani, despre tragedia lui Catalin Hildan, eu nefiind o microbista.
Da, prima mea misiune ca jurnalist a inceput la UMF Iasi si ce mi-a fost dat sa aflu de acolo despre sistemul medical si despre viitorii nostri medici nascuti, nu facuti, a fost rusinos. Cum, de altfel, tot rusinos e ca ei sa se impopotoneze fanfaron in spatele profesiei si sa uite esentialul meseriei lor, pentru care la final au jurat.
Cu o luna si un pic inainte de a face infarct miocardic, in Romania, niste medici tineri de pe ambulanta au vazut ca pot face un infarct….ma rog, nu au facut nimic, doar mi-au spus, eu am ramas la birou, cu conditia sa nu ma mai stresez. Da, recunosc acum. Mi-a fost FRICA, GROAZA, TEROARE sa ma duc la spital in Romania, sa ma duc la doctor. Mereu am fugit ca dracul de tamaie de sistemul medical romanesc. Efectiv ma deprima din toti porii neputinta, saracia, lipsurile, medicina facuta ca acum 100 de ani, spagile, felul cum te priveau medicii- o bucata de carne care moare sau traieste si cum se schimbau total cand dadeai tainul. M-am dus la privat, ca sa scap de asta. Culoare aparent curate dar acelasi personal…iar investigatiile specifice se faceau tot la stat. Da, mi-a fost frica sa ma controlez la inima si la tiroida si oriunde mai aveam probleme, in Romania. Stiam ca am ceva, organismul iti da mereu semnale, dar recunosc, mi-a fost groaza sa ajung in acest calvar.
Dumnezeu si Ingerul meu pazitor au facut ca totul sa se intample aici, stiu si imi amintesc acum vocea aia interioara care imi repeta mereu in cap- “asteapta pana ajungi in Oanda!”- si, aici, mi-a repetat in ziua aia- “asteapta, pana ajunge Michel acasa!”. Si cand totul a fost in regula - mi-am permis sa mor.
Da, am murit si, da, sunt parte din acel procent de 3% supravietuitori in urma unui infarct sever, cum a fost al meu. De ce am continuat sa traiesc?
Pentru ca aici, pe strada, usa in usa cu noi, traiesc doi vecini, sot si sotie, in jur de 60 de ani, care merg la cursuri de prim ajutor ca sa poata salva vieti. Pentru ei, in cercul salvatorilor, am fost exemplu de caz reusit. Da, ei mi-au facut masajul cardiac in primele 20 de minute pana au venit cele doua ambulante! (ei au venit in 10 minute insa s-au facut 20 cu tot cu panica instalata, sunat, etc)
Si a mai fost un tata si un fiu, de aici din sat, care aveau o aplicatie pe telefonul mobil care te atentioneaza cand cineva suna la urgenta si are nevoie de ajutor. Au vazut si au venit intr-un suflet cu un DEFIBRILATOR! Pana sa vina salvarea, ei 4 m-au salvat. Inima a inceput sa imi bata mai apoi, cand a venit salvarea, dupa 20 de minute.
Stiti ce inseamna asta? Stiti care e miracolul? Un om care moare mai mult de 20 de minute, are slabe sanse sa se mai trezeasca vreodata normal, ar fi pe scurt. In cele mai multe cazuri e leguma toata viata.
Eu m-am trezit, pe 21 mai, de Constantin si Elena, ziua mea de nume. Si m-am trezit normala la cap si peste tot. Asta a fost al doilea MIRACOL, dincolo de medicina.
Dar ce vreau sa spun….. au venit doua salvari, ca asa vin in astfel de cazuri, doua salvari echipate cu tot ce e NEVOIE in astfel de cazuri. Si o masina de politie, e procedura in caz ca familia clacheaza.
Imediat am intrat in operatie, mi s-au pus doua stanturi si apoi am fost preluata de sectia Terapie Intensiva unde urma sa fiu pusa, usor usor, pe picioare. Aici a fost un proces horror pentru toti cei care s-au luptat pentru viata mea si tot aici am facut al doilea infarct – trei coaste rupte, etc, etc- am supravietuit.
In timp ce eram la terapie intensiva, nimeni nu stia de unde sa ma ia. Evident a fost si vina mea sa fiu un haos prin viata mea, cu tot ce inseamna acte si evidente medicale dar, cumva, exista acolo o ordine in dezordine. Aici, fisa medicala a unui pacinent se gaseste intr-o BAZA DE DATE la care au acces toate spitalele din Olanda, toate farmaciile si medicul de familie. Practic, daca ti se intampla ceva, oriunde, medicul vede si stie tot despre tine si te poate salva.
La mine s-a luat totul de la zero. Astfel au descoperit ca sunt purtatoarea unei BACTERII MRSA – o bacterie despre care evident ca nu am auzit in viata mea, dar ei au spus ca ori am luat-o de la porci, ori din SPITAL.
Am incercat sa ma gandesc din ce spital, pentru ca porci vii nu vazusem din copilarie. Ei bine, avusesem niste filmari la spitalul Universitar, la Terapie Intensiva! Acolo unde s-au descoperit probleme….printre multele spitale.
De aceea apar in poze si peste tot cu masca, cei de langa mine poarta masti si echipamente de unica folosinta. Pentru ca eram infectata cu o bacterie care putea fi letala pentru pacinetii din Terapie Intensiva! Pentru asta am stat singura, mereu, in spital, nu in rezerva de doi. Pentru asta, cine intra la mine, isi punea masti; cine ma atingea, se spala cu DEZINFECTANT, cu concentratie corecta, etc.
Dupa ce am ajuns acasa, din toate spitalele in care am fost, am primit de la laborantul spitalului Venlo - Vie Curi, unde mi-au salvat viata, intr-un plic sigilat, capsule sigilate, pentru a-mi colecta probe …..astfel ca ei sa faca mai multe TESTE DE LABORATOR decat cele facute initial, pentru a preintampina raspandirea acestei bacterii, care nu mai exista in Olanda, ca multe alte bacterii, din anii ’60!
Despre ce vorbim fratilor? In ce tara traim! AVEM, DREPTUL LA SANTATE! Haide sa nu mai fim fanfaroni si cu nasul pe sus ca noi suntem buricul pamantului, cei mai buni, deosebiti medici, etc. Nu E ASA! Si multi tineri, buni, absolventi de medicina, au plecat din tara si muncesc decent in alte spitale ale lumii. De ce? Pentru bani? Nu, nu numai pentru bani!
Stiti care a fost prima lectie invatata de la DECANUL Fac de Stomatologie de la UMF Iasi, Vasile Burlui? “Daca nu ai bani, nu ai ce cauta la Fac. de Medicina! Medicina inseamna bani, bani, bani”. Stiti ca celebra si inegalabila noastra, senzationala noastra Facultate de Medicina e o clica morbida, bazata pe spagi, spagi, bani si interese?! Iar cei care nu sunt din familie de medici, farmacisti, stomatologi, dar sunt brilianti, supravietuiesc atat de greu acolo si in final pleaca! Supravietuiesc toti CONDRII care il au pe tata si pe mama altauri!
Avem medici geniali intr-o meserie practicata ca-n Burkina Faso si care se impopotoneaza ce tari sunt pe la tv, o clica de mafioti printre care talentele reale mor, zi de zi, de gat cu sistemul! Mai sunt si alte facultati de medicina in lume, credeti-ma! Mai sunt si alti studenti si rezidenti!
Medicina chiar insemna vocatie si placere. Inseamna decenta. Noi nu avem asta. Avem un sistem putred! Ceva care efectiv imi zbarleste parul, si-mi chirceste stomacul!
IESITI, FRATILOR, IN STRADA! Nimic nu e mai important decat viata si nu realizezi asta pana nu te pune la pat boala si esti neputincios in mana unui sistem care iti bate ultimul cui de pe sicriu.
O tara civilizata, ca de aia ne critica toti, inseamna respect pentru viata omului. Ce credeti ca in aceste tari nu se fura, nu e coruptie?! Cu siguranta ca e, nu in HALUL in care e la noi, ca o lege nescrisa, NU SE ATING TOTUSI atat de profund, de VIATA UNUI OM! Nu indraznesc. In Romania, noi indraznim, fara remuscare, tot. Suntem ca prostul ala care se agita cu mana pe sus pentru ca oricum nu-l doare capul. De aia suntem, nu-i asa, tara tuturor posibilitatilor!
Felicitari echipei GSP, Catalin Tolontan, Rise Project si toti cei care, ACUM, POT SCHIMBA SISTEMUL! IESITI, FRATIOLOR, IN STRADA!”
