MOTTO:
„Toaletele unisex vor fi un semn al luptei contra discriminării.”[1]
Mă și imaginez în Germania, pe unul dintre stadioanele ce vor găzdui meciurile de fotbal ale Campionatului European din 2024... E cald. Am băut bere și n-am încotro, trebuie să merg la „budă”. Una unisex, nu oricum ! Încolțit de emoții, o iau într-acolo. Cum o fi ? Îmi închipui fel de fel de scene. Nu mi-am mai făcut niciodată nevoile laolaltă cu delicatele reprezentante ale sexului-slab. Pușchea pe limbă, nerodule! Sexul-frumos ! mă corectez grabnic. Ești un caraghios ramolit ! mă suduie o voce dinlăuntru-mi. Teoria sexelor a fost abolită, trăiască genurile! Un pas și gata, intru în încăperea unde nu mai există discriminare ! Sunt fericit pentru pasul ăsta uriaș al omenirii, ce dacă pute a marijuana înăuntru ! O tipă cu trup incert și cu uitătură zbanghie își aranjează chiloții fără să se sinchisească de mine. Mai încolo de ea, un lungan cu părul unsuros, împodobit cu tatuaje mai dihai ca un brad de Crăciun, își trage indiferent fermoarul de la șliț. Dintr-o cabină se aud scremete subțiri, de soprană, sărmana, că tare se chinuie! De alături, răzbat icnete de bas, semn că opinteala e în toi. Gemete înfundate, de plăcere, se răsfiră în aerul condiționat. Din alveola vecină se ivește un cuplu mixt. El plutește euforic și își verifică alene prohabul nădragilor. Ea se îndreaptă împleticindu-se către chiuvetă și își spală buzele expandate, purtătoare de vagi dâre de ruj. Și le șterge cu un șervețel și apoi le vopsește carmin. Îi invidiez. O fetiță și un băiețel se fâțâie dezinvolt printre noi și ne cercetează cu o sticlire jucăușă în ochi. Deja li s-au predat la școală lecții despre organele genitale la orele de Educație sexuală și nu mai au secrete, inhibiții. Ce s-o alege de bieții copilași? mă iscodesc îndărătnic și inutil. Caut cu privirea pisoarul. Geaba, arhanghelii noii corectitudini politice l-au desființat. Cică pârdalnicul, reacționarul vas amintea de vremurile blestemate ale discriminării sexuale. Rămân stană de piatră și roșu ca un gogoșar copt. Picioarele îmi tremură de rușine și îmi vine s-o rup la fugă spre closetul din copilărie. Mda, dar și ăla era tot... unisex. Dau să încerc o clanță și mai, mai să fiu pocnit în nas cu dreptunghiul rabatabil de plastic. Dindărătul ușii se arată o muiere mișto de pică. Se uită la mine provocator și-și potrivește țâțele pe sub maioul decoltat până la buric. Cu pupilele oculare holbate la splendoarea ivită în cale pe neașteptate, mă împiedic și când să mă lungesc pe burtă, gagica mă trage vârtos de umăr. Îi mulțumesc și atunci observ că are palmele mai late ca ale mele. Ca și tălpile... Îmi zice niște vorbe în olandeză și mă lămuresc încă o dată că nimic nu-i ceea ce pare. Și aș fi fost în stare să-i declar dragoste pe loc, zău! Reușesc, în cele din urmă, să-mi golesc bășica și mă întorc în tribună, la caserola cu haleală vegană, jurându-mi să-mi pun pampers la următorul meci. La naiba cu toaletele unisex ! Mie dați-mi pisoarul de altădată și WC-ul de bărbați ! Ehe, și când le-am avut, nu le-am prețuit deloc. Dimpotrivă, ne-am pișat și ne-am căcat pe ele... Așa că ne merităm soarta. Din înaltul ovalului de beton hanseatic, urlu către nesocotiții mei contemporani: „Vă implor, discriminați-mă cu un pisoar!”
Mă scutur ca lovit de streche și alung fantasma frisonantă și caraghioasă deopotrivă. Chiar că mă taie nevoia unei urinări ca-n epocile normale, hulite azi cu frenezie neghioabă.
[1] Proiectul-program al UEFA pentru Campionatul European de fotbal din Germania 2024, în dezvăluirea cotidianului elvețian Blick