Se rânduiesc unul câte unul și depun mărturie, cu mâna tremurândă pe Biblie. Acum declară un bărbat subțirel și palid la chip. Să aibă peste 50 de ani. Dârdâie din tot corpul și vorbește greu. La sfârșit, se înmoaie și se albește ca varul. Ochii capătă o expresie înfricoșătoare. Doi inși sar să-l prindă, altfel s-ar fi prăbușit ca un balot aruncat din înaltul remorcii. Ne privește ca de pe altă lume, e aproape țeapăn. Mă rog în șoaptă să mai rămână. Sala a amuțit, miroase a moarte aici. „A semnat declarația ?” răsună deodată, inchizitorial, vocea stridentă a președintelui de complet. Parcă m-a lovit cu barosul în cap. „Jandarm, să semneze declarația !” poruncește imperturbabil femeia-magistrat. Martorul e scos afară, pe hol, unde sosește și medicul. Hârtia sacrosanctă este iscălită... onorabilii se liniștesc, procedura s-a îndeplinit ca la carte.
Cum se dezumanizează oamenii de sub robă, cum de își pierd ei, nu toți, desigur, mila, compasiunea ? Ce îi face să fie într-atât de cruzi, de insensibili la suferința din jur ? „Să semneze declarația !”, cuvintele astea îmi sfredelesc mintea, mă obsedează de atunci, e cu neputință să le alung din gând. Justiția ultimilor ani arată și astfel - o lipsă de omenie paralizantă, cultivată cu premeditare....
*
Liviu Negoiță, ex-primarul de la 3, iese de la DNA. Reporterii de teren îl plachează ca la rugby și-l faultează cu întrebări stupide. Fostul edil tace, preocupat să scape din strânsoare. „Nu facem justiție pe trotuar !” răbufnește la final. Se înșală. Cum de n-a observat el până acum că România a schimbat șanțul cu trotuarul, dar a păstrat năravul bârfei ? Românii se bulucesc dintotdeauna la gaura cheii, gaură care a căpătat mai nou conturul micului ecran. Presa noastră nu-i altceva decât țațele de altădată, care se strângeau la ulucă și judecau tot satul. România, țara de pe trotuar...
*
Campania anticorupție eclipsează campania electorală ce stă să înceapă. În funcție de scorul din sondaje, candidații la primării sunt săltați unul câte unul. Cum e cineva anunțat pentru o dregătorie locală, hop și mascații ! Politicienii băștinași ar trebui să învețe din șmecheria antrenorilor de fotbal, care își anunță echipa cu câteva minute înaintea meciului. Stratagema aceasta îi ajută, cică, să păcălească adversarul. D-aia zic și eu că e o prostie să arunci cu banii în sondorii sociologi și apoi, cu barometrul acela, să înfunzi Beciul Domnesc.
*
Votul electoral a fost înlocuit cu mandatul de arestare, asta da democrație originală ! Și în loc de mititei și ciorbă de burtă, miroase rău de tot a hamburger, bleah...
*
De ce sunt detestați politicienii neaoși de către magistrați ? m-am întrebat adesea. În cele din urmă cred că am găsit răspunsul. Întâi de toate, de vină e stricata alcătuire a activiștilor de partid. Îi ascult prin sălile de judecată și mă crucesc, mi se face silă când îi aud cum se dau în gât unii pe alții. Lașitatea lor devine grețoasă ori de câte ori se disculpă prin neputința de a-și fi înfruntat șeful, ale cărui ordine l-ar fi adus, chipurile, în zeghea de pușcăriaș. Și mai e ceva, sunt unsuroși, au trădarea în sânge, trec dintr-o tabără în alta cu o seninătate urduroasă. Iar după ce îi asculți cum vorbesc, înțelegi definitiv de ce magistrații îi detestă.
*
Cheloo cânta hip-hop, până alaltăieri n-auzisem că exista un astfel de personaj. Individul este emblema noi Românii culturale, decerebrată și stupefiantă. Vreme de câteva ore, tipul a ținut breaking news-urile televizoarelor scornite să ne îndobitocească programatic. Cu gluga pe cap, asemenea lumii de gang exportată de America brooklineză, artistul a rostit niște vorbe de duh. „De ce zâmbiți ?”, l-a înțepat, în ușa parchetului antimafia, un țiitor de microfon. „Fiindcă ai față de prost !” l-a lămurit suspectul. Și, ca să fie mai explicit, a completat la fel de surâzător: „Mă simt asemenea unui lup între oi”. Un behăit luung și înduioșătoor a răsunat în prime-time, hip-hop, hip-hop...
*
România este singura șandrama de pe planetă în care s-a înființat o o fundație pentru drenarea denunțurilor penale. Doi dubioși s-au înregistrat în hrisoavele oficiale și s-au pus pe lucru. Nu înainte de a tocmi mass-media, care au sărit mintenaș să-i promoveze cu sminteală. Manevra are șpilul ei, nu-i rodul întâmplării. În contextul scoaterii temporare a SRI din jocul înregistrărilor și interceptărilor, singurul remediu îl constituie delațiunea. Cineva a gândit perversa strategie și prozeliții se înșiră deja pe treptele parchetelor anticorupție. Pâra și camerele de filmat bine ascunse în nasturii de la cămașă valorează cât un pomelnic de înregistrări audio. Cancerul s-a extins pe trupul oricum delabrat al unei țări bolnave de ea însăși.
