Citeam pe miscareaderezistenta.ro despre nefăcuta copilei de 12 ani care s-a gândit că cel mai bun loc pentru a-şi declara public prietenia e taman Coloana Infinitului a lui Brâncuşi. Aşa că a luat o piatră şi a scrijelit un mesaj în consecinţă pe opera de artă.
De surprins nu m-a surprins întâmplarea, în fond au fost alţii care-au botezat sculptura cu ce mai aveau prin pet-uri, prin pachetele cu de toate luate-n grabă de la fast-food sau chiar cu conţinutul stomacului, că, deh, arta e greu de înghiţit.
M-a surprins însă atitudinea părinţilor, foarte contrariaţi că un poliţist a cutezat să le dea amendă, că doar ei n-au văzut nicăieri vreun panou care să interzică scrijelirea Coloanei Infinitului.
Să admitem că nu erau din localitate şi nu prea ştiau obiceiurile locului, dar, mă întreb, oare nici măcar nu auziseră de Coloana Infinitului? Măcar că o văzuseră pe vreo bancnotă, ceva? Mergând până la absurd, admiţând că n-au văzut, n-au auzit, dar măcar ar trebui să-ţi dea de gândit o ditamai structura care n-are termopane, deci nu e bloc de locuinţe.
Mă gândesc cu câtă admiraţie bovină şi-au privit copila mâzgălind monumentul: "uite la draga de ea, ştie să scrie". Biet copil, hrănit intravenos cu telenovele şi îndopat cu Salam şi alte Guţe...
De asta zic vouă, lăsaţi copiii să citească, lăsaţi-i să înveţe şi istorie şi artă, pentru că altfel nu vor face altceva decât să se încoloneze disciplinaţi şi amorfi în coloana prostiei infinite.
