Erau dacii un popor pașnic care își apăra glia sau erau mai degrabă haiducii din munți care se ocupau cu tâlhării? “Enciclopedia Estului European” apărută la Editura Wieser prezintă în Volumul 13.2 , “Limes-Granițele Imperiului Roman de la Marea Baltică la Marea Neagră”, tratează trecutul dacilor într-o nouă perspectivă (în limba germană).
„La nord de Dunăre, în actuala Românie, în pădurile Carpaților, unde acum nu găsești picior de om, trăia în Antichitate un popor, numit geții de greci și dacii de romani. Vorbeau un dialect tracic și plăteau în monede grecești. Încă din secolul 4 î.Hr. erau vânduți ca sclavi la Atena. Erau bine organizați, cu bogății naturale însemnate, războinici desărvârșiți, capabili să se lupte inclusiv cu legionarii”, notează autorii Marlies Vujovic și Vojislav Vujovic.
Ei amintesc că dacii obișnuiau să organizeze incursiuni dese în zonele la sud de Dunăre, lezând astfel interesele romanilor, ceea ce a culminat cu războaiele daco-romane. „Burebista a unificat triburile dacice și a avansat în anul 48 î.Hr până la țărmul Mării Negre. Provocat de desele incursiuni ale dacilor, Cezar a încercat pacificarea acestui popor în anul 44 i. Hr, dar planul a eșuat după asasinarea sa”.
Planurile lui Burebista au fost continuate de Decebal. „În secolul I d.Hr, Decebal a reunificat triburile dacice, a trecut Dunărea în Moezia și l-a ucis pe guvernatorul Oppius Sabinus. Mai multe așezări și cetăți au fost jefuite și distruse”.
Chiar dacă Domițian a încheiat un acord de pace cu Decebal, incursiunile dacilor în teritoriile vecine nu s-au oprit. „În timpul în care Traian ajungea împărat, s-au înmulțit incursiunile dacilor, astfel că misiunea sa prioritară devenea pacificarea acestui popor”.
Urmează o descriere amplă a războaielor dintre Traian și Decebal, dintr-o nouă perspectivă, în special a bătăliei de la Adamclisi. Autorii insistă pe importanța momentului răpirii sorei și nepotului lui Decebal de către legionari romani, moment considerat decisiv în finalitatea războiului. „Faptul că sora sa se afla în captivitate și capitala Sarmizegetusa era încercuită, l-a făcut pe Decebal să implore pacea în genunchi”.
Pacea a durat mai puțin de trei ani, fiindcă în anul 105, Decebal a intrat din nou în Moezia Inferioară. Răspunsul lui Traian nu s-a lăsat așteptat. Autorii descriu detaliat plecarea trupei romane din Ancona și sosirea lor în porturile din Zadar, Sibenik și Solin.
În actuala localitate sârbească Stremska Mitrovica, Flavia Sirmium la acea vreme, trupele lui Traian au fost așteptate de familii dacice cu mâinile ridicate. „Scena poate fi pusă pe seama faptului că după primul război daco-roman, mulți daci au fost împrăștiați pe tot teritoriul Imperiului Roman. În onoarea împăratului, acel grup de daci a sacrificat șase tauri în centrul orașului”.
Finalul războiului daco-roman este consemnat prin autootrăvirea unor lideri daci și tentativa de fugă a lui Decebal, ajuns în urmă în pădurile din apropriere de Olt, unde și-a luat viața cu propria-i sabie. Capul său și mâna dreaptă au ajuns la Roma. „După război, mii de soldați daci au ajuns să fie vânduți ca sclavi la Roma sau au pierit în luptele de gladiatori din Colloseum. În locul lor au fost aduși veterani, coloniști, mineri și comercianți din Dalmația și Siria. Așa s-a format populația daco-romană”, scrie sursa citată.
Spații ample sunt alocate și credinței dacilor în zei precum Salmonis (Zalmoxis, Zalmolxis sau Salmolxis) și Gebeleizis, dar și în faptul că dacii considerau că anul are 360 de zile (12 luni a 30 de zilei) cu o ajustare la fiecare 34 de ani.
„Encicopledia Wieser a Estului European își propune să fie prima opțiune științifică modernă, care descrie într-o manieră coerentă cultura și istoria a 21 de țări din estul, est-centrul și sud-estul Europei. Este o invitație după decenii de uitare și necunoaștere la descoperirea Europei de Est, pentru a putea ajunge împreună în noua Europa.
Enciclopedia își propune să sprijine răspândirea unei cunoașteri istorice, culturale si politice consistente despre cealaltă Europă, despre țări care sunt parte integrantă a Europei, dar despre care în Vest se știe încă mult prea puțin. Enciclopedia a luat nastere prin aportul a sute de editori, specialiști în domeniu, consilieri, autori și experți din toată Europa, cu scopul de a oferi o perspectivă a întregului continent despre Europa de Est.
În centrul atenției se află efectul unor evenimente istorice, procese culturale și dezvoltări economice asupra celor afectați direct. Astfel se elimină granițele temporale și teritoriale dintre țări într-o manieră științifică, prin tematizarea relației omului cu societatea și cu el însuși”, motivează autorii.
