Talentat mânuitor al cuvântului (fie scris, fie rostit), scriitor, analist politic, istoric, dar, în primul rând, cu vocație de ziarist (editorialele, pamfletele și eseurile sale au fost și sunt citite cu sufletul la gură), Ion Cristoiu și-a lăsat demult amprenta în presa românească, și în cea de dinainte de 89 și în cea de după 90, fiind astăzi unul dintre cei mai cunoscuți și reputați conducători de ziare și un pertinent comentator, observator și analist al societății contemporane.
În lungii ani de ziaristică petrecuți prin tot felul de redacții a dat exemplu și-a format generații întregi de jurnaliști, a fondat gazete (peste 15 de-a lungul vieții) și-a condus unele dintre cele mai importante ziare din România după Revoluție. De mulți ani de zile a fost invitatul constant al majorității posturilor de televiziune, pentru analize bine argumentate, concluzii bine articulate, grele de adevăr, sfichiuitoare și pragmatice. De exemplu, în anii de pionierat ai talk-show-urilor era invitat la ”Milionarii de la miezul nopții” al lui Marius Tucă, urmând ca și astăzi, peste ani, să fie permanent chemat la Marius Tucă Show, pe Gândul.ro
S-a născut la 16 noiembrie 1948, în comuna Găgești, Vrancea, din părinți țărani. simpli, harnici, fără multă școală, însă cu un simț al omeniei, respect pentru adevăr și adâncă morală creștină, specifice îndeobște țăranului român. Însă, când vrea Domnul și nu se împotrivește omul, tânărului Ion Cristoiu i-a plăcut de mic să citească, ”adăpând” în felul acesta prin lectură harul dat de Cel de Sus.
Evident că, buchiseala primelor cărți și ziare împrumutate de la biblioteca comunală nu s-a făcut într-o sufragerie generoasă ori în sala de lectură a cine știe cărei biblioteci impunătoare, ci pe câmp, pe când era cu vacile la păscut, cam la vârsta de cinci anișori. Pe vremea aia era considerat un mic fenomen local, devreme ce, atunci când veneau delegații de la județeana de partid, era chemat la biblioteca din comună și dat ca exemplu și fală a comunității din Găgești.
De la bunicul din parte mamei a moștenit pofta de muncă și o mare încăpățânare. Este, după cum singur recunoaște, orgolios, chiar vanitos, încăpățânat, ușor de cucerit cu vorba bună, devenind, în schimb, primejdios când cineva îi pune la încercare orgoliul. Tot de la bunicul a moștenit și conștiința lucrului bine făcut. ”Dați-mi o gazetă de perete, și pe aia o fac cu seriozitate!”, spunea cândva.
După generală, a studiat la liceul din orașul Panciu, ca mai apoi să urmeze cursurile Facultății de Filosofie din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, pe care a absolvit-o în anul 1971. De mic, însă, a avut ambiția numelui publicat. Ține minte că, în liceu, i s-a publicat un rebus. A fost foarte încântat să vadă în revistă ”Ion Cristoiu, elev, Panciu” În timp, ”pasiunea” pentru numele tipărit l-a determinat să-și dorească să devină scriitor.
A debutat la ”Luceafărul” cu o proză scurtă, însă vocația, chemarea ca ziarist (că a vrut, că n-a vrut) a înclinat balanța spre gazetărie și-a devenit colaboratorul ”Vieții studențești”. A trecut apoi prin toate etapele, de la șef de subredacție, la redactor, redactor șef-adjunct, redactor șef, până la a avea propriul său ziar. Nu mai treceam aici toate publicațiile la care a lucrat, deoarece găsiți pe internet toată activitatea sa profesională, parcursul său social, opera sa literară și distincțiile primite de-a lungul unei vieți de om.
Dintre diplomele și distincțiile primite, doar două dintre ele i-au mers la suflet, după cum scria, mai demult, jurnalistra Gabriela Antoniu. ”Diploma de excelență” pentru cel mai bun jurnalist de investigații și pentru calități autentice de detectiv din partea Asociației Naționale a Detectivilor din România și diploma pentru unul dintre cei mai fideli cititori ai Bibliotecii Academiei Române. pe care o frecventează din 1980, îmbătrânind, cum cu umor spune, odată cu bibliotecarele.
Succint, cam asta este povestea de viață a boțului de humă însuflețită (vorba lui Creangă) din Găgești, județul Vrancea, marele gazetar cunoscut și recunoscut astăzi. Căci, în ce-l privește, scriitor sau jurnalist, dacă de la înălțimea vârstei de acum ar privi înapoi (cu sau fără mânie), n-ar găsi decât același ogor de hârtie cu brazda adânc trasă, pregătit oricând să fie însămânțat cu mii, zeci de mii, milioane de cuvinte.
Știm că, ieri, cunoscutul ziarist a împlinit 76 de ani, dar niciodată nu e prea târziu pentru a-i ura de sănătate, viață lungă, ani buni de acum încolo, zile fericite și să ne țină în ”priză” cu tot ce înseamnă țara asta cu bune-cu rele, cu oameni-cu nații, cu smerenie-cu ticăloșie, în tot ce înseamnă pentru domnia sa gândul rostit și cuvântul scris. La muți ani, Ion Cristoiu!
